Regasire

Mainile mele mute au fost supuse torurii...Caci nu le aud strigatele, nici geamatul de durere. Pacat ca glasul meu nu este puternic pentru a tipa de durere si de furie. Ma simt folosita. S-au hranit prea multi cu visele mele, cu spernatele mele. Am ramas doar o umbra a celei ce am fost. Negrul din noapte pune stapanire pe mine si singura lumina pe care o mai pot accepta ochii mei inlacrimati este lumina nuda si pala a monitorului. Strang din dinti si voi continua sa scriu printre mii de lacrimi si buze sangerande. Azi e prima oara cand plang de cand a inceput blestemata luna Februarie. Tot azi am realizat cat de invidioasa e lumea si cum te priveste cand ajungi undeva sus.M-am hotart sa rup pentru un timp legaturile cu trecutul. M-au copiat , m-au inrobit si mi-au alungat sperantele de mai bine.imi ziceti ca imi pierd originalitatea, ca sunt doar o copila nebuna ce se considera o adolescenta cu problemele specifice varstei.DA sunt nebuna si zambesc pentru a scapa de apatia cu care m-ati inconjurat.Nu sunt inca o adolescenta dar sunt in pragul acestei perioade ata de importante pentru mine.Si voi, cei care va considerati prieteni nu v-ati dat seama ca ma aflu in cea mai mare criza din viata mea.V-ati obisnuit sa treceti cu nepasare peste tot ce insemnam EU, stiati ca imi voi reveni CANDVA.Dar acum e diferit.Va spun adio cu inima usoara si invat sa fiu egoista, s vreau ce e mai bun pentru mine, sa ma ridic deasupra voastra si sa va privesc cu are de triumf.O sa va dovedesc de ce este in stare o copila pentru a se regasisi, a-si pastra originalitatea in privire, in randuri
ZAmbiti acum melancolic si va intrebati pana unde voi merge cu depresia mea?!Uiatai-va bine la randurile scrise.Credeti ca are vreun rost sa incercati sa ma ajutati?NU, caci doar eu trebuie sa ma recladesc.Si voi reusi.Atuinci va voi cauta pentru a va demonstra ca POt si singura, ca nu am nevoie de "BEST FRIEND" nici de "LOVERBOY" pentru a stii cine sunt eu.Voi capata poate si gramul infim de admiratie si zambetul plin de candoare va reaparea pe buzele mele sangerate de atatea muscaturi.

iubitule,vii sa visam impreuna? inca nu ma intelegi?
NU,Tu vei ramane cu iubirile tale efemere nestiind ca eu sunt eternul tau!
iubitule, m-ai uitat?Stii ca tu ai fost singurul care indirect m-ai ajutat?
Nu vii caci esti inca prins de realitatea ta mult prea comuna. Eu sunt aceea care te ajuta sa scapi de banal si sa faci plimbari repetate in ireal.Erai stalpul realitatii mele iar eu ... doar ghidul tau prin ireal. .


Povestea mea o traiesc acum si imi voi redescoperi personalitatea.
O simt pulsand in vene, o simt vibrad la oricare provocare.Exist.


Acum puteti sa radeti sau sa ma compatimiti. Nu am nevoie de nimic de la voi, biete fiinte fara glas. Sunteti mute si nimeni nu va aude strigatul. Luati-va o viata. Se intalnesc multe aruncate pe strada, parasite, neaflate.
Daca intr-adevar va pasa, stingeti luminile de pe strada. Vreau intuneric, vreau sa ma abandonez in abis. Abisul meu.
vreau doar sa ma regasesc.Atat.