Ora 0

Prin vene nu imi mai curge sange ci doar dorinta de noi. Atat.

Nu mai dorm. Nu mai vreau vise.

vis

Noaptea:
"A fost minunat. Nu te pot privi in ochi. Imi e frica… Poate e doar un vis."
"Ca sa vezi ca nu e, te musc. Vezi?! Sunt aici cu tine."
"Maine vei pleca."
"Maine. Azi sunt al tau."
"Mereu."
"Aham. Acum hai sa dormim."
"Sa nu ma trezesti maine. Nu vreau sa vad cum pleci."
"Bine, atunci vino la mine in brate. Azi suntem doar noi"
"Iubitule?"
"Da?"
"Nimic…"

Dimineata:
"Ce faci? De ce nu domi?
"M-am gandit ca daca nu voi dormi nici tu nu vei pleca."
"Nebuna mea."
"Doar a ta."
"Tot trebuie sa plec."
"Stiu. Nu mai cred in povesti. Adio."
"Te iubesc."
"O sa te fac sa iti amintesti dar … Nu pleca."
"Asteapta-ma."
"Te iubesc."
"Stiu."
"Sa nu ma pierzi."
"Taci."
"Saruta-ma."

Prima data

Printre ore de somn a trecut si dupa amaiza asta. Totul revine la normal. Gata, acum e ok!aud o voce cald sustinandu-mi patimile. A fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata.

Azi vreau sa zambesc privind spre trecut

Am un viciu: IUBESC

Sunt nebuna. Iubesc un mort.

Ma hranesc cu lacrimile lui de sange si ii gust din sufletul fantomatic. Ma imbrac cu apus de soare si plec sa ii plang eu patimile verzi. Ah, cat doare sa ating marmura aceea rece si sa ma inotrc in negura vietii trecute. E nopatea rosiatica ce ne ascunde amorul, e cimitirul ce pleca urechea la sopatele noastre.

Unde e Simbolistul Bacovia sa ii descriu ce simt, sa aseze pe rime si sa potriveasca masura cat mai bine pentru amandoi? Aud purtate de vant cuvinte, ramasite de iubire cum se lipesc pe pielea-mi si cum ma poarta in visare.

Am si eu un viciu. Iubesc. Dar iubesc un mort ce nu va invia, iubesc un mort al carui miros moribund ma ajuta sa-mi imbatranesc timpul.

Doare, dar nu atat de tare.

amintiri...

Nu inteleg.
De ce nu ma lasa in pace?
De ce se enerveaza ca fraiera si tipa si ma face nebuna?

Ce crede ca rezolva daca ma spune parintilor? Ce crede daca se face ca are atat de multa grija de mine? Ca o voi respecta mai mult? Nu pot. O iubesc destul de mult dar e viata mea. De copil nebun, iresponsabil si obraznic. Nu ma schimb pentru ea, cu toate ca merita atat de multe.


Am uitat sa ma inchin. Am uitat toate rugaiunile. Oare nu este vreo sansa sa se intoarca timpul, sa ma mai tina iar in brate si sa ma invete poezii si rugaiuni si sa imi sterga lacrimile de spaima? Ah, ce dor imi e de bratele ei puternice, de furia ei din ochi si de mersul ei usor romantic.
Cat te-ai schimabt... Poate si eu m-am schimabt. Am devenit amandoua atat de rigide si false.
Si muritaore de rand.

Stii cata nevoie as avea de un sfat acum? Stii cata nevoie as avea de un sarut scurt pe frunte sa imi trezeasca acele amintiri din copilarie unde tu erai zana mea cea buna?

Imi pare rau ca te-am facut sa crezi ca te urasc. Asa e mai bine. Pot sa te iubesc linistita...

Acum sunt trista. Nu am cum sa ma intorc. Nu pot.

Trebuie doar sa gasesc ceva ce o sa ma doara mai mult decat lipsa aerului meu. Atat.


Today's wish: hope that tomorrow won't come.

Me-me is pain

I couldn't drank away your memory

I thought i would die but it was a great job to do it.

I still do not have the courage to pull myself and to turn my life upside down. I am still afraid of the ghosts. I don't want to become one.

So, if i am to be dead i would love to die with your morning smile in my mind.

It could be a nice wish. Not today. Today i feel pain. Yes, there is too much pain in my room. Do you know how can i kill this pain? No, you don't.

Me is sad today. Me wants to sleep. It is the 4 night without any dreams. I miss some of my normal life.

Now i am going to scream in my pain and cut my hair. Tomorrow i want to be Emo. I think i am getting more and more crazy. So it is.

This day wish: To rain

Flori ilegale

Nu te mai cunosc. Nu cunosc baiatul acre sta in fata mea acum, cu acea privire verde obisnuita sa ma dezbrace. Acum ma imbraca in tristete si in lacrimi. Pentru cine plang? Pentru visele mele ale caror ramasite le strang acum si le arunc intre noi. Daca ai calcat pe lacrimile mele sa ajungi cel mai important, visele noastre te vor impiedica sa ma mai vezi vreodata. Si stiu ca nu ma crezi. Poate nici eu nu ma mai cred dar ma doare suficient de mult inac sa nu te caut. Mi se vor prelinge ganduri apuse pe piele iar mirosul va fi imbatat de aminitiri imbatranite. E timpul sa plec capul: Eu aici, tu acolo. Care dintre noi s-a ratacit? Poate tu, sau poate eu.

Nu mai respir. Vocea ce imi dadea aerul a disparut. Ai fost pea ocupat sa stii ca ma iubesti incat timpul nu iti pemitea sa simti.

"Ma mai iubesti?"

"Nu stiu."

A durut. Si a lasat urme adanci pe inima incrustata cu dorul de tine. Acum e protejata de mii de pietre de indiferenta si crede-ma, nu are fisuri. Nici macar una. Sunt atat de sigura de mine. Poza ta a uitat sa imi dea fiori si desi inca simt parfumul tau a inceput sa se ataseze de sufletul meu. Daca incerc sa te indepartez ar insemna sa distrug o parte din mine. si eu acum sunt bine. Nedormita de 3 zile si nemancata dar sunt bine. Zambesc si am speranta in privire. O sa te ascund atat de departe, int-un colt singuratic, sa te simti singur.

Vreau sa te doara doar pentru a te auzi strigandu-mi numele, sa te tin in brate si sa te ucid cu mainile mele albastre de frig si teama.

"Baga-ti mintile in cap."

Da, chiar. O sa fiu si eu normla pentru un moment. Urmele lasate pe fata mea inca nu au sters amintirea saruturilor. E inca deveme si nu au avut timp sa se impregneze acolo, sa imi lase cicatrice. Vreau sa imi spal sufletul nebun intr-un pahar murdar, sa uit setea de tine.

Ai lasat lacrimi care imi pateaza viata, ai lasat zambete tradate care transforma rosul acelor lalele in gri. M-ai luat visele pentru a te hrani cu mine, mi-ai aratat indiferenta pentru a ma indepata.

Dar, dragul meu, uiti ceva.

Am mai multa incredere in tine decat ai tu. Si te cunosc atat de bine incat as vrea doar o secunda sa iti arat ce am inteles din brutala ta mangaiere.

Ce copil butal, ce suflet rece.

Pe cine iubesc eu? Sau mai bine: Pe cine am iubit?

Au ramas petale de flori pictate pe pieptul inosit de atate spasme incarcate de dezamagire. A rams un noi invechit si antic care nu are puterea unui pheonix pentru a renaste. Si a rams umbra mea, fiinta mea apusa care inca te astepta pe acea strada de rams bun.

Si stii, nu am incetat niciodata sa sper.

Da, o copila cu temeri si frici, cu fantezii si nebunii, o copila ce a invat sa lase uitarea undeva in spate cand era cu tine pentru a o imbraca din nou cand aveai sa pleci.

"Mie nu imi mai pasa de nimic."

"Nici de mine?"

"Nu, de nimeni."

Tu nu esti singur. Ai nepasarea. Fii mandru! M-ai invata sa fiu eu pentru mine. In seara aceea asteptam un semn sa ma daruiesc din nou complet, sa uit iar de mine. Dar nu a fost sa fie asa, ai inteles iar ca nu mai pot, ca ma doare prea mult. Sunt sus si eu acum. Ma vezi? Ma uit la tine si gasesc forta sa te managai si eu, fara brutalitatea ta si sa iti soptesc in nopatea uitata de mai, acea nopate de care iti este frica. :"Mereu"

Dar mereu a disparut. Lumina s-a stins. Imi e somn dar nu vreau sa dor. Vreau sa ma doara altceva mai rau decat ma doare lipsa ta. Vreau sa imi demonstrez ca de data asta nu ma mai domini si nu ma voi mai intoarce. Nu ma voi mai intoarce. Plec. Merg la mormantul tau si iti las o floare ilegala colorata cu durere si sauturi spulberte deasupra marmuei gri, cufundata in acel Adio monoton. Doare ca ne-am pierdut. Puteai sa faci sa nu se termine asa.

Cauta-ma cand vei avea vocea trasa in ciocolata cu menta. Te voi iubi din nou. Te voi iubi, dar nu te voi mai ierta. Niciodata

Nu poti sa faci sa nu ma mai doara? Nu poti sa faci ceva ca sa poti?

tarziu...

Doamne iar e 2.30 si eu nu dorm.
E a4a nopate nedormita si chiar nu imi e somn. Daca nu ar fi cearcanele imense si faptul ca toti blugii cad de pe mine ai zice ca sunt o fata normala. Prea normala, de altfel.

Ok, am insomnii. Pe bune acum. Ce naiba ma fac?
Am si teza la Latina saptamana asta si nu prea am invatat. Deci Pa-Pa Laptop. De maine decat muzica, poate putin blog si ATAT. Bine, poate si niste mancare ca deja imi e foame. Hm, cudat! Credeam ca am mancat azi!

Inchei spunndu-mi mie si doar mie: Vreau sa dispar pentru o viata si sa ma intorc pentru moarte...

Mereu

Te iubesc pentru ca ai singurele maini pe care le-as recunoaste oricand, oricum. Acum intelegi de ce nu incetam sa iti invat fiecare cuta, fiecare urma lasata de trecerea timpului?
Aveam nevoie de un motiv sa cred ca nu te voi pierde definitiv, ca mereu te voi regasi.

Mereu!

Am murit

Toata lumea zice sa iti asculti inima, sa urli si sa faci ce zice ea...

Dar daca inima ta e o prostituata de lux, care se lasa platita doar cu sopate in vant, cu atingeri mincinoase si cu bani facuti din sarutari?! Atunci ce faic? Te mai arunci cu ochii inchisi spre marea ta iubire(inca una pe saptamana asta) sau ramai intr-un colt si iti plangi de mila.

Cum sa imi ascult inima daca ea nu mai bate?!

Da, am murit si e bine sa te simti moarta. Nu imi ascult inima, nici macar mintea. Imi ascult respiratia care nu mai incepe sa EXISTE atunci cand ma holbez la poza noastra.

Imi urmez inima, nu o mai ascult. Si drumul e inainte!

Vreau un mormant linistit unde sa imi plang durerea lipsei de tine. Vreau un cimitir unde sa uit de mirosul de noi si sa imi purific simtuirile cu arome morbide ale unor indragostiti mai reci decat mine.

Am murit ascultandu-mi inima.Dar voi reinvia urmand-o!

Vine de la tine

Vine-ngraba sa ma atace
Vidul…aceea minune ce imi place
In jur ramane rece peisajul…
De meri rosii, estompati, si-nmuguriti;
Nu e abstracta atmosfera
E delicioasa insa ea, tacerea…
Incremenite figuri…
Te-am adaugat acum pe tine
Inca un suflet strans numai pentru mine
Inca o victima... Inca o crima?
De data asta nu a mai curs din noi furtuna
Se lumineaza aceste caramizi
Se trezesc aste usi incremenite
Sub care zace fara intrebari
O amintire roasa de iubire
E cald…e soare…
Vine de la tine?

noapte buna la 16,30

Sunt obosita. Si trista si fir'ar sa fie plang iar.

Prea mult culoare azi pentru mine. Doare ca DRAQ sa te stiu departe intr-o lume vesela si plina de zambete. Flase zambete iubitule, atat de false.

Uite, gasesc forta sa iti zambesc. Da, e zambetul ala pe care intr-o vreme il iubeai si tu.
Iti trimit un mesaj scurt si ma duc sa dorm.

In sfarsit dorm. E zi si dorm.

Ah! E greu

"Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!"

Asa cum zicea Ovidiu Paller. Cat de destept a putut fi omul acesta. L-am admirat mult timp dar o data cu venirea mea la Craiova ba chiar din vara trecuta nu am mai citit nimic depre viata si cariera acestui om extraordinar, o adevarata figura nationala.


Azi m-am uitat in oglinda si am zambit. Pentru un moment am uitat ca nu ne vorbim, pentru un moment am fost iar fericita. A fost de ajuns pentru a ma simti frumoasa. Eu, fata cea nebuna careia ii este atat de frica de oglinda, eu ce ma feresc de orice suprafata care imi reflecta imaginea, azi m-am bucurat ca m-am putut vedea. Eram stralucitoare iar in ochii mei se vedea visul de a fi la tine in brate. Dar telefonul a sunat. era un mesaj flegmatic de la tine, unul in care imi ziceai ca bei o cafea.

Sa te ineci cu ea. Sa te ineci si sa te gandesti la mine.

Oglinda scapa din mainile mele iar inimii ii este din nou frica de reflexia nefericirii.

Maine voi zambi in suprafata reflectatoare a cestii mele de cafea. Iar eu daca ma voi ineca, gandul imi va zbura la noi.



Si stii, inca sunt nebuna fricoasa cu temeriile ei de balamuc care te iubeste. Crezi ca e o boala? Daca da, oare ai tu antidotul?!
Gata, visul a luat sfarsit.

Suflu si tu respiri

Iar e nopate. De ce trebuie sa dormi noaptea? Nu inteleg...

Eu imi folosesc noptiile intr-un mod mult mai "delicat". Eu scriu si visez si plang si imi imaginez ca e bin totul.

Dar tocmi acum cand am momentele de luciditate imi dau semama ca nu e deloc asa. Ca doare ca DRQ si ca nu pot sa ma opresc din plans.

Sunt oare masochista? Nu, nu cred. As prefera sa fiu canibal sa gust din tine, sa ma hranesc cu celulele tale sa nu te las. Dar asta nu e o problema, pentru ca ma lasi u pe mine.

Nici nu stiu cum ma simt. Nu am nicio stare. As vrea sa mor sau daca nu imi e este vreme sa mori tu, sa ai un mormant frumos iar eu sa iti aduc flori si sa ud marmura inegrita de vein cu lacrimile mele pentru ca perna e deja satula de umezeala. S-a plictisita si usa si peretii sa fie zgariati de unghii scurte, rupte de durere si de uitare. Daca nu putem sa morim atunci hai evapora-te, dispari. Voi pastra aroma ta impregnata pe pielea-mi surda la alte sopate e iubire care nu sunt ale tale.

Imi suflu spernatele sper tine, imi trimit toata durerea si toata indiferenta catre tine. Stiu, le primesti cu capul plecat, cu ochii inchisi si obosit sa ma sustii. Le primesti dar iar, Vai! nu le apreciezi. Strangi tot ce e al tau de la mine intr-un colt stingher in viata ta si te hranesti cu ele atunci cand iti e greu...

Ah! Uite iti trimit si spernat mea, singura pe care nu o cunosti. E ptul ata de mare. D ce nu m-ai invata cum sa traiesc fara tine daca stiai ca vei pleca intr-o zi?

Citeste de pe buzele ploii speranat mea si ajuta-o sa nu moara. Eu vreau sa mor, tu vreau sa mori dar ea NU. Ea are dreptul sa traiasca. Noi nu!

Daca as muri ai plange?
Indurerat de dorul meu,

Ai plange?

Ti-ai lasa lacrim calda

S-mi mangaie obrazul demult uitat?

P.S. De cand nu m-ai mai mangait cu duiosia ta?

Filozofie plictisitoare

Discutie interminabila despre vis. Un cuvant simplu, scurt dar cum oamenii din ziua de azi cauta fabulosul si luxul uita de aceste trei mici litere asezate una langa alta care au o insemnatate atat de mare pentru omenire. Sau cel putin ar trebui sa aiba.

Azi sunt prea trista pentru a incepe sa critic lumea, sa divulg secrete universale despre parerea incoeerenta asupra viselor. Sunt prea obosita sa caut definitii pompoase a acestor miracole si poate pastrez prea multa indiferenta in suflet pentru a-mi pasa de ce cred altii.

In noaptea asta vreau sa visez mai mult ca niciodata. Vraeu sa visez mereu. Visul e doar o bucata din noi, o dorinta un scop. Un vis te atrage spre lumina, te trezeste din realitate. Se rup bucatele din mine, se imprastie substanta si simt cum sufletul este secat de atatea nopti nedormite, de atatea vise irosite de lacrimi si amar.

Este a4a noapte in care nu dorm, a4a nopate cand visez cu ochii deschisi. Raman singura printre visele efemere.

Stii, nu imi pasa daca tu crezi ca sunt nebuna. Nici daca tu crezi ca visez prea mult. Imi e dor sa visam impreuna, imi e dor sa fim impreuna ba chiar sa parem a fi impreuna.


Noapte e dura azi, nu vrea sa ma consolze. Oare e trista si ea ca stelele au parasit-o?
Dar ce prostie! Stelele sunt acolo, chiar daca eu nu le vad; asa sunt si eu. Cine ma cunoaste cu adevarat are darul de a vede in ochii mei, in fiecare zi un nou vis.

Visul meu etern este acel de a nu ineta nicioadat sa visez.

S-a dus si filozofia ieftina din aceasta seara.

Nana si EU

Am inceput sa reprivesc Nana. Aceleasi lacrimi noaptea, aceeasi iubire fata de Ren si aceeasi identificare cu Nana. Nana cea bruneta, Nana cea sigura pe ea si cu sufletul smuls din piept, Nana care pare a avea lumea la picioare. Pacat ca ea nu o doreste.

E atat de patetic sa stai singura cu laptopul in brate inaintea unei teze si sa plangi manacand ciocolata cu menta...Patetic dar uit de viata mea si traiesc viata ei. E bine sa te identifici cu personaje, cu suflete rupte din ireal. Si tot nu ma opresc din plans nici cand ea rade, plang si cand ea e fericita. De ce? Pentru ca eu sufar si ea nu stie, eu plang si ea nu stie, eu visez si ea nu stie.
Cat poti trai in visare, cat de mult te poti minti ca nu te-ai maturizat, ca nu ai crescut? Deja au trecut 3 luni din noua viata, deja plang printre zambete, deja a inceput sa doara.
Nana sunt eu cea matura, sunt EU pe care o reneg. Imi e frica de mine si privind amine-ul ma vad crescand, evoluand si ajungand acolo unde vreau. Dar imi e frica de drumul meu, imi e frica de inevitabil. Si sunt prea curajoasa si prea plina de mine petru a da inapoi.
Eu doar aman momentul in care va trebui sa scot la iveala ceea ce sunt cu adevarat. Imi urmaresc eroina cum face totul exact asa cum gandesc eu si plang, plang de furie pentru ca ea poate si eu nu, pentru ca ea stie si accepta, pentru ca eu desi stiu nu POT sa accept.

Sunt banala, trista si ravasita.

Il vreau pe EL, pe Ren al meu, care insa e prea ocupat cu propria persoana, cu viata lui simpla si furtunoasa si nu cu mine. Nu, copila ce il iubeste poate astepta, ea are rabdare, ea il iubeste neconditionat. Cat timp voi mai fi "copila naiva"?

Nu voi dormi, nu are rost. Teza e doar una in plus. Viata mea pare sa fi trecut deja pe linia cu MINUS


Cineva a avut grija sa imi spulbere pentru a mia oara globul de cristal. Cineva care se pricepe atat de bine sa dezbine a reusit si de data asta sa imi arate ca nimic nu e perfect