Ploaie in luna februarie.
Stropii mari au reusit sa sparga geamul interpus intre mine si lume "de dincolo". Ma magaie cu furie si ma strapung cu recele lor facandu-ma sa tremur sa teama ..de frica dar nu de frig.Imi e teama ca se va sfari repede inainte sa ma bucur de deplin de intreaga puritate pe care mi-o ofera...
"nu stiu de ce simt nevoia sa privesc stropii de ploaie.Doar nebuna mea copila imi inspira ganduri de viata"
Nu vii...Esti prins in prezentul tau.Eram poate singura ta evadare din normal..Dar nu vii..Inca nu esti pregatit sa ma intelegi...