Filozofie plictisitoare

Discutie interminabila despre vis. Un cuvant simplu, scurt dar cum oamenii din ziua de azi cauta fabulosul si luxul uita de aceste trei mici litere asezate una langa alta care au o insemnatate atat de mare pentru omenire. Sau cel putin ar trebui sa aiba.

Azi sunt prea trista pentru a incepe sa critic lumea, sa divulg secrete universale despre parerea incoeerenta asupra viselor. Sunt prea obosita sa caut definitii pompoase a acestor miracole si poate pastrez prea multa indiferenta in suflet pentru a-mi pasa de ce cred altii.

In noaptea asta vreau sa visez mai mult ca niciodata. Vraeu sa visez mereu. Visul e doar o bucata din noi, o dorinta un scop. Un vis te atrage spre lumina, te trezeste din realitate. Se rup bucatele din mine, se imprastie substanta si simt cum sufletul este secat de atatea nopti nedormite, de atatea vise irosite de lacrimi si amar.

Este a4a noapte in care nu dorm, a4a nopate cand visez cu ochii deschisi. Raman singura printre visele efemere.

Stii, nu imi pasa daca tu crezi ca sunt nebuna. Nici daca tu crezi ca visez prea mult. Imi e dor sa visam impreuna, imi e dor sa fim impreuna ba chiar sa parem a fi impreuna.


Noapte e dura azi, nu vrea sa ma consolze. Oare e trista si ea ca stelele au parasit-o?
Dar ce prostie! Stelele sunt acolo, chiar daca eu nu le vad; asa sunt si eu. Cine ma cunoaste cu adevarat are darul de a vede in ochii mei, in fiecare zi un nou vis.

Visul meu etern este acel de a nu ineta nicioadat sa visez.

S-a dus si filozofia ieftina din aceasta seara.