...

Nu stiu cum, nu stiu cand dar a trecut si Revelionul.

La multi ani 2009!

Sper sa fie un an mai bun in toate... De precizat ca nu mi-am pus dorinta de la miezul noptii, ca sub vasc m-am pupat cu vara'mea si ca baiatul pe care l-am tinut de mana a fost colegu'!

Bad luck!

Imi pare rau ca nu ai fost aici.

Dar nu imi pare rau ca am sarutat alte buze si
ca am respirat parfumul altcuiva.
Imi pare rau ca nu au fost bratele tale sa ma incalzeasca si
nici mainile tale sa le sarut.
Mi-au lipsit ochii tai verzi si
gustul de Pall Mall al gurii tale.

Dar maine e o noua zi. Inchid ochii si ma imaginez o Scarlett O'Hara noua, plina de viata si evoluata cu gauri in ureche si mizerie in suflet. Hai sa fie visul din dimineata zile de 1 Ianuarie cel mai dulce din tot anul... As avea nevoie de ceva mai dulce decat buzele tale.

Crezi ca se rezolva?

Noapte buna, Net-ule! Noapte buna... Sa ai un an nou fericit si la mai multi utiizatori. Iti multumesc ca imi suporti ipocrizia, crizele de isterie, ca imi arati tot ceea ce vreau sa vad si ca niciodata nu ma contrazici. Apreciez mult!

Cat de proasta sa fii sa nu iti dai seama ca de fapt totul s-a terminat de sute, poate mii de clipe in urma. Nu ma mai iubesti. Si doare. Dar adevarul mereu doare. Si ca oricare alta durere si asta va trece. Toate trec,
mai devreme sau
mai tarziu!

Viseaza iubitule...

Azi se face o luna de la ultima postare...

Nu imi mai ranesc degetele cu tastatura rece care nici macar nu e a laptopului meu. Imi las literele sa plece din mintea mea, sa faca un sir lung, nedescifrabil. Zboara spre tine. Vor trece printre mii de masini pe strazi aglomerate si se vor acoperi de parfurile indiferentei. Vor ajunge la poalele muntilor si zapada li se va aseza pe amintirea ce o poarta cu ele. Dar eu sper sa ridici privirea si sa le vezi. Vor fi acolo, inconjurandu-te, asteptand sa te gandesti la mine. Cu fiecare cuvant scris se rupe o parte din vis, cu fiecare suntet se desprinde o amintire. Inchide ochii o secunda, uita de suntete, uita de cuvinte dar nu uita de un noi ce se vrea etern...

Viseza iubitule! Nu ai aflat pana acum ca nu costa absolut nimic sa visezi?

Totul incepe si se termina cu Timpul. Nu reusesc sa nu ma gandesc ca o data tot va trebui sa murim, sa plecam din lumea asta. Unii spun ca urmeaza o alta mai buna, altii nu cred in viata dupa moarte.
Tot ce stiu e ca imi este frica. Imi este frica de necunoscut, imi este frica de propriul viitor. Nu vreau sa crezi ca sunt chiar atat de meticuloasa inca sa imi fi planificat viata pentru urmatorii zece ani. Eu nu mi-am planificat-o nici pentru urmatoarea secunda. Se pare ca am uitat ce inseamna planuri, ce insemana idee, perspectiva.
Prezentul se agata cu furie de voalul rochiei mele. Nu ma lasa sa plec.
Sunt inca prea copila ca sa imi dau seama ce vreau. Dar stiu ce pot. Este si asta un inceput. Sunt constienta ca nu sunt singura dar in acelasi timp ma simt la capatul propriilor puteri. De ce?
Pentru ca nu pot sa mai dorm noaptea si am incetat sa visez "normal". Din dorinta de a visa am apelat la ceea ce englezii numesc 'Day Dreaming". Si e grav. Grav de tot!
Visez la printese si printi, la castele si coroane, la masini si vile, la barbati si amanti. Visez ca sunt eu si imi place, visez ca ma uit la o veche fotografie a mea si ma recunosc zambind. Visez ca mi-am amintit cum era sa zbor.
Dar totul se sfarseste de obicei cu sarutul tau apasat. Imi amintesti ca inca sunt aici, langa tine. Traiesc. Si asta presupune pe langa fericrea de a te trezi dimineata si suferinte si tristeti, si nervi si lacrimi.

Vei fi mereu acolo cand ma voi trezi?

Ok.

TE IUBESC

URATULE!

Guns'n roses-Don't cry

Degeaba visezi. Si degeaba iti pasa. Degeaba iti pui gandurile pe hartie. Stai linistita, nu o sa le citeasca vreodata. Si daca le va citi nu va intelege nimic. Nu o sa fiu eu cea care va strivi visul, nu o sa acuz pe nimeni ca nu m-a inteles.

E mai bine asa. Acum sunt sigura ca s-a terminat. Nu intr-un mod placut. De fapt, ce despartire finala poate avea un final cu adevarat frumos? Ar fi o intreaga polemica pe subiectul asta...

















Am mintit cand am zis ca nu te mai iubesc. Ai fost prea pasiv si nu ti-a pasat...

Iubesc frigul pentru ca te-a facut sa ma tii in brate...

Mai stii?!

Concet Scorpions. Locatie: Velodrom. Cocluzie: Superb.

A fost superb. Chiar a fost. si atat de multa lume si atat de multe emotii. cu toate ca nu le stiu mai mult de 3-4 piese chiar mi-au placut. Si au facut un spectacol extraordinar. Au aruncat cu bete de la tobe, s-au dezbracat au cantat superb iar instrumentalul a fost mai mult decat divin. DEX-ul nici nu are suficiente adjective ca sa descrie tot ce s-a intamplat acolo, pe scena si printre oamnei.

Am fost cu un El vechi si dragut. Cu un El cu breton, care mi-a amintit si de niste vechi Noi. El e prietenul meu cu nevoi speciale iar eu, ei bine eu sunt o mica visatoare ce plangea in bratele lui si tremura de emotie. Nu voi uita seara aceea. A fost prima oara cand tot ce traiam eu s-a transmis la tine. Si a fost placut sa imi saruti lacrimile. Nu stiu daca le-ai simtit sau nu gustul, aveau gustul si parfumul unei nopti tomnatice. A fost...

O seara speciala. Lacrimi multe, multe. Dar si distractie. Si am stiut cum sa imi maschez toate furtunile din inima. Inca un procent mic adaugat la procesul de maturizare.

Imi ramai dator cu un balon.

Craiova City sau Metropola?!

Dupa cum se poate observa, Craiova e in zi de sarbatoare. Peste tot vad baloane alb-albastre ceea ce ma duce cu gandul la echipa Universitatea Craiova. Cine nu stie ca Zilele Craiovei au inceput ar fi tentati sa creada ca Universitatea s-a calificat in cine stie ce finala euorpeana. Imparatul Solmon se pare ca s-a intrecut pe sine in organizarea de anul acesta. Oare pentru ca e an de campanie electoarala?! Cine stie?!
Pana si vanzatorii ambulanti au fost zilele astea foarte bine organizati, mereu pregatiti cu un zambet si o vorba de incurajare pentru a le cumpara produsul. Lucruri frumoase, nu am ce zice dar tare usturtoare la buzunare. Lumea era incantata. Eu am fost incantata de acest du-te vino al omanenilor de pretutindeni. Ce pacat ca nu mai intalnesc oameni care sa isi reserva o clipa pentru a zambi sau sa se priveaca in vitrina magazinelor sau sa se gandeasca la gustul unei cafele cu lapte. Dar azi a fost diferit. Se pare ca vanzatorii i-au vrajit, au aruncat un blestem puternic ceea ce i-a facut sa incetineasca mersul timpului. Si uite cum am mai castigat inca o batalie impotriva vechiului meu dusman. Sunt fericita, incantata si usor dezamagita... Nu mi-am primit balonul si zambetul...

Azi mi-am exersat din plin calitatile de fotograf...amator. Si a iesit destul de bine. Cert e ca am avut si un model deosebit. Nu cred ca o sa uit zambetul ata tamp al ei nciodata. A iesit bine, nu?

Ma doare ca am fost atat de slaba si am plans.

Sunt bine

Da. Urasc sa fiu singura. Mi se pare o prostie sa nu ai pe cineva al tau si sa nu visezi. E cel mai groaznic lucru sa te inchizi in tine si sa uiti sa zambesti.
Dau semne de maturizare, ceea ce poate fi bine sau rau. Nu am descoperit. Inca ma incearca simptomele cunoasterii de sine. Cert e ca daca iau 6 la romana cu inca 5 de 10 si cu 10 in teza imi iasa media tot 10. Si ca oricat de neagra ar fi profa de mate mie tot mi se pare simatica. Si diri chiar e Dili. Si eu inca sunt eu.

She never took the train alone

She hated being on her own.

Da...Sper sa nu ma mai simt niciodata singura. Inca am ochii lui verzi si parul ei cret.

Sunt bine!

Si stii care e faza?

Past Perfect

Ascult muzica veche. Mai clar Manele vechi, stiti voi muzica aceea odioasa care va face neuronii sa devina EMO si sa se taie singuri.

Partea proasta ca mie imi dau lacrimi mari cand ascult manelele astea.

Era o melodie de la Carmen Serban-Pretul Succesului. Era foarte la moda cand am avut banchetul in clasa a4a. Doamne nu pot sa cred ca imi mai amintesc totul perfect. Eram imbracata intr-un costumas foarte feminim, portocaliu pal si aveam parul lung. Si Cristi era indragostit de mine. Si imi canta melodia "Dana" de la Amicii. Mai stiti? Dar mie imi fugeau ochii dupa Razvan, baiatul pe care il placeam de la gradinita(Si care acum e 'cumnatelul' meu). Dansam si imi miscam soldurile si sanii foarte dezvoltati pentru varsta mea frageda. Stiu ca adoua zi am avut mediatie la Crsitina la Engleza(chiar, ce mai face oare Kiss? Stiu ca acum a nascut un baiat. Atat) si ma durea tot corpul. Facusem febra musculara.

Apoi in playlistul meu apare "Am sa scriu pe cer". Si bineinteles imi amintesc de Crista... Colega mea timp de 3 ani de zile, colega de banca. Si cum imi scria biletele cu versuri din melodia asta. Ce distractie era. Si cum imi tremurau picioarele atunci cand copiam cu cartea pe ele.(Stateam in prima banca. Inaltimea nu prea m-a ajutat) Si cand terminam eu prima la Istorie si dupa puneam foaia la mijloc sa copieze si ea si Shory si Puncea. Da, Puncea Florin Sorin. Prietenul meu care imi cumpara absorbante, care imi dadea sfaturi. Pe unde o mai fi acum?! Stiu ca s-a apucat de tigari. Si ca e mai frumos decat inainte.

Normal... "Am incredere in tine" Si RAC-ul. Cum il urmaream cu Madalina sa vedem ce face, cu cine sta, pe cine ia in masina.

Si sunt atatea melodii, nu doar manele care imi amintesc zeci, sute de momente din generala. Cum plecam cu zambetul pe buze la magazin cum cantam in gura mare, cum plangeam de fata cu toti ca iubitul m-a parasit. Ah! Si ce mandra eram cand ne impacam si imi canta "Spune-mi tot ce vrei" in ureche.

Ultima melodie e "Daca pozele ar vorbi".

Ce dor imi e de fata cu parul lung si cu gura mareeeeee, cu rasul zgomotos si cu inima transparenta. Imi e dor de vechea eu, cu atat mai mult cu cat stiu ca nu o voi mai avea niciodata.

Cel putin raman amintiri. Da..."Amintirile" Si gandul zboara la Fofo.

Anii trec prea repede. Si eu trebuie sa ma bucur de ei, de toate clipele frumoase sau nu. Cand voi privi in urma la anii de liceu vreau sa zambesc cu acceasi nostalgie.

Imi lipseste LMV-ul, imi lipseste lumea la picioare si imi lipseste banca mea cu sirul de intiale ale baietiilor cu care am fost impreuna. Imi lipsesc prea multe si nu mai pot sa am nimic.

Stii, nu mai sunt ANTI-manele. Pana la urma eu iubesc orice ma face fericita!

Prieteni cu nevoie speciale

El: Intelegi?

Eu: Nu.

El: ...

Eu: Am gasit ceva in care nu ne potrivim.

El: Nu, inca.

Eu: Nebunule.

El: Nebuno.

Sfarsit de septembrie

Un sfarsit tomnatic de septembrie.

O unda de placere in privire, putin praf pe unghii si multa, multa incredere in albastrul cerului.

Parul pare a se fi indragostit de rugina frunzelor iar pletele-mi plaide si medii nu se satura sa fie adorate de adierea vantului. Si ce pacat ca nu imi odihnesc pleoapele pe pieptul tau.

S-a dus si luna mea preferata din an. A fost bogata:A avut zambete si ploi, vant si furtuna in priviri, firg si cuvinte de nepasare. Si cel mai important, septembrie a avut un ton de verde crud, cum nu l-am mai vazut de mult timp. Si am fost fericita.

Acum a plecat. Si-a luat ploile si razele terne de soare, si-a impachetat valul de infuzie de vise si si-a prins inpar un sarut. A promis ca il va aduce inapoi.

Stii, acum suntem Nana si Ren. Ei au avut o iarna. Noi avem un Septembrie visator. Ei au pierdut, nu?

Cel mai ciudat e ca stiu ca am avut si eu privirea aceea. Trebuie doar sa o regasesc.

Stii, eu inca mai cred in clipe ce au memorie. Si in cuvinte... Tu? Tu mai crezi in ele? In mine?

We stand or fall. There's nothing more to do

What i've done and not

Daca pana acum nu m-a convins vremea gri de afara, nici goana dupa caiete a atator copiii, azi, cel putin, figura colegiilor m-au facut sa ma trezesc la realitate. A inceput toamna si implicit scoala.

Vara asta a trecut realtiv repede si nu pot spune ca nu am invatat nimic din cele trei luni scurse.

^Sa nu stau mai mult de 1 ora la soare fara sa intru in contact cu apa

^Dunarea poate sa iti provoace iritatii de tot felul

^El a reusit sa nu vorbeasca 5 ore cu mine

^Am invata ca tipatul indeparteaza baietii(dar chiar imi e frica de apa)

^Trebuia sa imi iau costum de baie negru

^Nu trebuia sa mananc asa mult seara

^Poate ca noram ar fi fost sa stau mai mult de 10 in oras si cel putin pana la 2-3 afara

^Sa nu sariti pe geam! Vi se pot agata blugii preferati!

^Daca sariti, sa nu uitati sa il si inchindeti.

^Ar fi trebuit sa dorm mai mult pe acasa

^Nu o sa mai am incredere in ELE

^Mai putin orgoliu nu strica

^La vara nu mai pun gura pe bere

^Lectura suplimentara OBLIGATORIU citita(cred!)

^Poate si putina gramatica la engleza

^De citit scriitori al caror nume sa il pot totusi pronunta

^Fara Alice Cooper si Duffy

^Mult mai multe momente in doi

^Ar fi trebuit sa dau foc barului

^Sa fac mai multe poze

^Sa plang mai putin

^Sa nu mai pun gura pe Kent sau Malboro Rosu

^Si totusi Malboro ala nu a fost rau deloc

^Have much fun in viitoarele excursii

^Sa nu imi fii tuns bretonul

^De ce nu m-am dus la mare?!:((

^Am invata cat de bine e sa ai un EL acolo, pentru orice eventualitate:X

^Mi-am pierdut unele vise dar am castigat altele...

^Nu m-am pierdut pe mine

^Am o melodie a mea

^Am o carte numai a mea

^Vreau si o prajitura numai a mea

^Ok!Fara parjitura. Vreau o dieta numai a mea:)

^O sa imi amintesc sa fiu tot atat de "botoasa" cand e vorba de asezatul la masa

Cateva mici sfaturi, asa de final...

-Sa nu uitati ca desi spui ca vrei sa inceapa scoala in momnetul final o sa ti se scarbeasca de dorinta ta

-Daca ai o profa de romana foarte tirana atunci fa bine si citeste lectura suplimentara. Poate faci si niste comentarii!

-Nu mai visa la cel mai nemernic tip din oras chiar daca e bun. Better take care of your real one!

-Daca iti trece prin cap sa dai Cambridgeu' in a10a asigura-te ca stii cum se scrie "summer"

-Fii cat de cat explicita cand spui:"Vreau un suc bun". S-ar putea sa primesti cel mai scump nectar

-In caz ca iubitul e vreun bogatas, atunci e OK

-Profita de soare si bronzeaza-te, dar inainte da-ti cele 100..00 de bratri jos de la mana

-Bea cat mai multa apa. Elimina toxinele. Eu nu am baut.

-Acadele multe...El nu o sa se mai sature de buzele tale. Eventul nici de limba:D

-Fll out boy si Sum41 "la greu"

-Mai bine uita sa spui si nu uita sa simti...

Have a nice school year and enjoy the rain. I will!

Sometimes.

Si ieri si azi a plouat. Doar ca azi a plouat "cu galeata" si nu am reusit sa ies nici macar pana la magzin. Mi-am irosit o zi din vacanta si tocami ultima, stand in casa, citind ca o psihopata si inghitind cu buzele mele timide un must ce aproape a devenit vin. Precizez aproape pentru ca nici dupa ce am baut 1/2L nu am ajuns sa ma ametesc.
Televizorul a devenit clar inamicul meu numarul unu. Nici macar emisiunile de pe Sport.ro nu mi-au adus un plus de satisfactie. Toata lumea stie ca Rapid a luat bataie de la Urziceni. Si ce?! Pana cand sa mai existe suprematia echipelor din capitala?
Calculatorul mi-a pus gand rau si nu vrea sa imi incarce toate paginile pe net.
Noul MP4 si-a gasit locul undeva intr-o geanta, si ea noua de altfel.



Totul e patetic. Si trist.



Imi e dor de oameni. Si de zambete.

Ieri a fost cea mai frumoase zi din vacanta. Cu exceptia verisorului, bineinteles.
Toata vara am incercat sa imi amintesc cum e sa mergi prin ploiaie si sa nu iti pese, cum e sa iti zambeasca un Barbat de vreo 50 de ani, nesatisfacut probabil de nevasta, uitandu-se in decolteul tau. Uitasem pana si surasul perechilor trecute de mult timp de prima tinerete. Dar ieri a fost perfect. Ieri am inceput iar sa visez. Am depasit stadiul "sunt mica si proasta". Am devenit iar "visatoare".


Si ce daca ploua?! Si ce daca ma plictisesc ingrozitor in camera mea, cu cartea groasa pe picior si cu partea mea de cer plumburie?!

Doar daca visezi inveti sa zbori.

[Titlul iti arata ceva!^-^]

...

Nume: Denisa
Zisa şi : "a mica" "pitic"
prioritate: Sa imi termin liceul in Anglia
primul moto care-ţi trece prin minte: Singurul lucru pe care nu il regret niciodata sunt greselile(Oscar Wilde)
defect principal: Prea impulsiva
"dimineaţa" este pentru tine: Cafea cu zambete
3 lucruri pe care le urăşti: Latina, Profa de Mate, Visele furate
3 lucruri pe care le iubeşti:Laptopul meu, Cartile, Adidasii
Melodia pe care o asculti: Nickelback-Savin' me
cartea care e cel mai aproape de tine în acest moment: Manon Lescaut
Cui dai mai departe pleapspa: oricarui venit pe pagina

16 ani

Azi e ziua mea. A mai trecut inca un an. Ce ciudat ma simt. Imbatranita cu 10 ani. Trista ca o curtezana indragostita.

Si stii ce ma doare cel mai tare?! Ca nimanui nu-I pasa cu adevarat ce simt eu. Nu va dati seama ca pe an ce trece mai pierd din mine, ma intristez mai mult, mai pierd o batalie contra timpului si mai ucid un vis.
Nu stiu exact de ce sunt suparata si inversunata. Nu mi-am baut sticla de vin demi-dulce, nici nu am gustat din tortul de ciocolata care ma astepta. Am un baiat care ma sprijina desi nu ma intelege, am o familie care ma iubeste desi nu ma cunoaste si am o prietena care stie ce simt dar nu ma poate scoate din starea asta. Si mai am amintiri cu vechea eu care imi aduc liniste in suflet si lacrimi de uitare in ochi. Sunt patetica, ciudata. Nu mai sunt visatoare. Nu mai am incredere in mine si nici in cei 16 ani pe care ii am. Cineva mi-a zis ca m-am maturizat atunci cand mi-am pierdut visele. Gresit! Am devenit vulnerabila.
Inca pot vedea frumosul in orice, imaginatia mea lucreaza la cote maxime si nu imi mai e frica de trecut. Pentru mine orice detaliu conteaza si cu toate ca uit unele lucruri “mari” am invat ca ceea ce e mic nu inseamna ca nu este important…
Pentru mine, pentru tine,cititorule care ma compatimesti scriu aceste randuri banale, de copila singuratica si uitata printre resturi de vise. Nu am nevoie de lacrimile altcuiva. Ma am pe mine.

Ciudat! De trei ori ciudat.

Acum un an eram o necunoascuta fata de mine si ceilalti credeau toti ca ma cunosc. Acum nimeni nu ma cunoaste dar eu ma cunosc mult prea bine, cat si pentru ei. Acum un an imi era frica de mine. Acum ma mandresc cu ciudatenile mele, cu frica de a muri calcata de o masina, cu muzica la maxim pe care o ascult, cu cartile de prostituate pe care le citesc. Ma mandrec cu mine. E bine asa, e sigur.

Ah, cat as vrea o Cola si ciocolata. Ma asteapta tortul si zambetul melancolic al mamei. E suficienta imbratisarea ei, sarutul lui si vocea Andrei. Sunt eu, la 16 ani. Cu chip senin, ochi omezi, buze insangerate dar multumita si fericita. A mai trecut un an. Am pierdut inca o batalie dar nu razboiul. Incep sa pierd tot mai des in fata timpului dar ajung sa ma cunosc. Merita, nu? Sunt inca un copil ce paseste pe calea adolescentei si simte parfumul maturizarii. E inca departe de ceea ce ii este sortit sa devina. Mai cred in destin?
Da, caci imi vreau visele inapoi.




"Inca mai lupti?"
"Da, inca!"
"Nu stii ca impotriva timpului nu se lupta ci se rememneaza?"
"Nu, nu stiu. Si nu vreau sa stiu."

Daca as fi...

Daca as fi...
-o luna: Martie
-un anotimp: Toamna
-o culoare: Rosu
-un gest: O atingere
-un sunet: sunetul frunzelor uscate miscate de vant
-o limba: Japoneza
-o zi a saptamanii: Miercuri
-un viciu: Fumatul
-un fruct: Cireasa
-o floare: Trandafir rosu
-un sentiment: Indiferenta
-un nume de fata : Scarlett
-un nume de baiat: Stefan
-o parte a corpului: Sanii
-un miros: Euphoria(Calvin Klein)
-un element: Apa
-un obiect: Amuleta
-o fraza: Fii visul meu de vara si dorinta din plina iarna
-o bautura alcoolica: Vinul de Cotnari Demi-Dulce
-o bautura fara alcool: Nestea cu piersica
-un desert : Ceva cu multa ciocolata
-o litera : D
-o cifra : 9
-o calitate: Spontaneiatea
-un verb: a iubi
-o dorinta: Sa nu imi pierd visele

Pentru Acelasi EL si totusi diferit

Stiu ca iti este greu. Stiu ca esti orgolios.
Dar simt cum te pierzi de tine, te desprinzi de propria pesonalitate si suferi.
Prefer sa te pierzi de mine decat sa te vad pe tine descumpanit.
Esti stalpul realitatii mele dar eu nu te mai pot duce in visare. Nu mai pot.
Esti tern si diabolic de pasiv.
Esti Tu si apoi nu vrei sa iti amintesti cum e sa fii tu, nu celalat.
Te urasc pentru toate lacrimile sarate care si-au gasit salas pe obrajii mei si te iubesc ca imi dai forta sa le suport tristetea cu iz de metal.
Da, ai avut dreptate. Tristete cu iz de metal.Dura.Platonica dar dura.
Sunt aici.Nu conteaza daca ai nevoie de mine sau nu. Voi fi mereu.
Si daca te doare atat de tare priveste inainte si nu uita sa-ti privesti cuta din mijloc de pe degetul mare de ma mana dreapta. aminteste-ti de mine.
Prezenta ta in mine o resimte intreaga-mi fiinta.





[Ai grija,uratule,de tine si nu te speria. Voi acolo sa iti tin capul pe pieptul meu, voi fi acolo sa iti tin tristetea in ochii mei.Daca nu te pot face sa visezi iti voi da din visele mele. Acum lacrima nu o mai ascunde in inima ta ci arunc-o spre buzele mele.]

Te iubesc. Si nu astept sa imi raspunzi nimic. Vreau doar sa fii sincer cu mine si sa iti lasi apatia uitata pe stejarii dornici de amintiri reci. Vreau sa iti amintesti cum e sa zambesti si sa visezi cu mine. Vreau sa inchizi ochii si sa ma faci sa simt. Nu vreau sa aud, nu vreau sa mai stiu. Vreau sa simt, sa TE simt.


"Am doar o geanta cu haine"
"Si pe mine..."
"Ce spui?"
"Nimic."


Ne obisnuim cu verbul "a stii" si uitam cum este "a simti".

Intre noi e un joc al sortii.Cateodata mizam pe noroc si ne desprindem coroana de fluturi, spre zbor, spre sobrul infinit si cateodata pierdem minti si castigam sperante. Intre noi e un condiment picant,cu gust de buze carnoase, o reteta culinara afrozisiaca din maini si inimi turbate. Uneori pun mana pe suflet si bate atat de tare...ca mana-mi cade-nvinetita in genunchi. Mi-ating ochiul stang si simt cum pleoapa vibreaza numele tau...la rascrucea dintre obsesie si simt ma aflu eu. Alteori te aud in tulpina copacilor si imi izbesc atat de tare trupul de pamant si sper ca norii se desprind din cer si mi te-aduc mai aproape...Intre noi e o rugaciune sparta...In tandari ,in praf si dorinte; cu noianul de fluturi navalnici ne-ngropam in rodul trupesc. Uneori sufletul-ti cade in falduri, mulaj pe trupu-mi posedat de farmec. Adulmec esenta de piele arzatoare si fluturii ma patrund prin abisul mut...Cateodata iti sfarm carapacea inchisa de fiori inchistati in pudoare si cu silabele impleticite iti patrund cu doua cuvinte obrazul...
TE IUBeSC

Sunt ciudata.

Nu mi-e clar de unde vine fascinatia asta, ca omul este deasupra tuturor vietuitoarelor.
Poate ca din senzatia ca „omul” e altceva decat suntem obisnuiti sa credem. Ca e o faptura primitiva si nevinovata, facuta doar ca sa traiasca. Sa stranute, sa danseze, sa se perpetueze, sa fie pur si simplu. Cu uimitoarea capacitate de a se preocupa de alte fapturi din jurul lui, de a avea grija de ele, de a le oferi un ajutor bazat pe misteriosul „bun simt”. Asta pana la moarte; dupa nu mai urmeaza decat o vesnica plictiseala.
Daca-mi spuneti ca "nu-nu-nu si nu-nu-nu", omul e mult mai mult, viata e mult mai mult, viata de apoi e mult mai mult, iubirea e mult mai mult etc. etc. etc. va asumati riscul sa va raspund, desi faceti parte din familia mea extinsa artificiala (si tocmai de aia!): „Why don’t you take a flying fuck at the moon?” Omul e doar un actor trecator. Si eu sunt ciudata.

„Eram fericita in cub, in patrat sau in paralelipiped, ori pur si simplu intr-o serie de cercuri concentrice?” Mie imi apare o linie dreapta ca pe un monitor de spital cand ma gindesc la lucruri de-astea.

O prostituata

Se uita in oglinda. Ce vede?

E chiar ea. Parul ii este ravasit, de parca un muson s-ar fi oprit in intregu-i trup. In aer plutesc parfumuri ieftine, sticlute pe care si le-a procurat(douazeci la zece mii) din bazar, duminica trecuta, cand lumea venea cu flori de la biserica. Ieftini si ei, oamenii ce dau pomana catre Dumnezeul deformat de preotii corupti. Ar vrea sa asculte ceva jazz, blues, ceva care sa ii limpezeasca imaginea de tarfa.

Verde deschis, orbitor, din oglinda murdara de sperma o invaluie in uitarea cu gust de lacrimi uscate. A cuprins-o nepasarea. Cum sa fii nepasator si sa iti bagi degetele in ochi apoi in urechi, ca sa nu auzi, sa nu vezi, sa nu auzi muzica odioasa a vecinului din blocul de vizavi, sa nu vezi chilotii care se-nfing dizgratios in fundul matroanei de la parter?
Lumina ii putrezeste pe fatza invelita-n farduri pastelate. Nu stie cum sa se acopere, nu vrea sa auda de filosofii ieftine, cu "un nou inceput", cu "renastere", cu "reincarnare", cu "altceva".

Ea este ea si nu se poate schimba. Nu vrea sa se schimbe;se aseaza pe jos, in hol, pe covorul mototolit, cu gandaci zdrobiti de tocu-i de starleta europeana. Ia o carte cu ea, ceva poeti ieftini, care-si vand cartile la coltul cartierului, pe o vodka, sau... Nici ea nu mai stie. Poate s-a si culcat cu ei!

Sta.Incearca sa inchida ochii si sa viseze. Isi aduce repede aminte de asta noapte. Un telefon si-atat; s-a trezit de mana cu el, cu mana-i hidoasa in parul sau lins, care niciodata nu-i sta bine, frecandu-l ca pe o urma de jeg de pe gat. Jeg - zambeste. De ce zambeste? Poate ca i-a ramas o urma pe gat; o urma de jeg. S-au plimbat de mana si au nimerit intr-o carciuma goala. Tobosarii erau beti deja, asa ca s-a apucat sa fredoneze Duffy de parca era la ea in cuib, in dus.

Nu ii este rusine, niciodata nu i-a fost. S-a crezut responsabila pentru faptele-i sarite ca arcurile in paturile ce scartie noaptea in caminele studentesti. Trup peste trup. Nu-i spune nimic.

Sex - incepe sa se amuze precum o adolescenta naiva, inconstienta de prostia-i catastrofala.

L-a cucerit. Asa a facut cu toti. I-a cazut in brate ca un bolovan, ca o bivolita in noroi, la soare. Vroia sa-i demonstreze ca nu s-a folosit de el, ca el se foloseste de ea, o foloseste ca pe o "carpa" murdara de sangele unui nou-nascut strans de gat de cordonul ombilical.
Nu impresioneaza cu clisee gen: "baiete, esti prost, iar eu nu sunt o curva, pe-un trotuar..."

Ea stie ca e tarfa. O tarfa ieftina, ca niste capsuni ramase pe o taraba ruginita, verde voma, din piata: "ia-le, maica, sa plec si eu acasa..." Are zdrente-n par. Da. Se mai uita o data in oglinda. Isi aminteste cum ii dadea sa bea vodka din gura ei, cum ii impartasea fantezii furate dintr-un roman scris de o alta tarfa.

Crede c-ar fi trebuit sa o cheme "Vanessa". Ce nume! Radea isteric cand ii povestea matahala de langa ea, din patul acoperit cu un cearsaf inca patat de sperma, radea isteric cand ii povestea ca a dezvirginat-o intr-o noapte de aprilie. Nici nu mai stie cand si-a pierdut o lingurita de sange vaginal si, cu atat mai putin, in patul cui.

Se mai uita o data-n oglinda. Vede ca are doua bobite de sperma pe gat. S-a scurs in bratele lui, ca o rama de canalizare, nu i-a pasat ca scanceste ca un bolnav de TBC, ca geme ca o virgina neatinsa, se prefacea... Si se preface ca intr-un vis, teribil de indepartat de realitate. Ea nu exista. S-au dus visele ; bivolul de langa ea fumeaza tigara "de dupa" si ii spune ca o iubeste. Il injura in gand: "a intrat in mine ca un animal, scumpul de el!"

Este obscena si lumina diminetii o incita.

"Mai vrei o scena? Mai vrei sa-ti invineteasca un san?"

"Nu"...

Se imbraca, ii spune eterna replica:

"Te-ai folosit de mine... eu nu sunt ceea ce crezi!"si-l lasa cu pantalonii in vine, el urland dupa ea: "Tarfo!"

Zbiera tacut pe strada pustie. Uita ce lasa in urma si pleaca sa se demachieze; nu se intreaba daca i-a dat banii, ii e ciuda ca i-a curs rimelul.

Cumpara portocale si se duce sa-si faca o salata. Ia si un ziar, sa citeasca de cine-stie-ce patetica adolescenta gasita spanzurata si zgariata pe trup cu BIC-ul. Se uita in oglinda, se vede. Ia batista dantelata si isi retuseaza machiajul, zareste si bobitele de sloboz pe pielea roz. Isi da jos hainele care miros a tutun si a gemete, a amor ieftin,se pregateste pentru o noua zi. De munca.

Cine va fi diseara?

[Inspirata din 11Minute a lui Coelho... Si totusi, o prostituata nu neaga, nu uita si nu zambeste. Ea rade si profita si se usuca. Moare in incercarea de a uita a trai. Decent sau nu...Asta nu conteaza...]

Simt ca te indepartezi si eu ma indepartez cu tine. Stiu ca nu mai suntem la fel...Oamenii se schimba dar dragostea ramane la fel.

Oare?!

Doua inghetate

Imi planific visul... E o prostie. Pana la urma si a visa e o prostie.
M-am plictisit sa privesc uimita la miile de vieti perfecte, la zambetele oamenilor nepasatori si la tristetea celor "asa-zisi" fericiti. Viata e ciudata. Si eu sunt ciudata. Poate chiar si modul meu de a gandi e ciudat.

Tot ce imi vine acum in mintea mea parfuita sunt Doua inghtate. De capsuni, bineinteles...

Inghetata 1: De ce crezi ca nu se ating de noi?
Inghetata 2: Probabil le este teama. Daca ne vor gusta, timpul o va lua din loc.
1: Crezi ca pentru ei timpul s-a oprit?
2: Da...
1: El este orfan de femeie!
2: Iar ea se simte femeie decat la pieptul lui.
1: Ce dialog banal. Pana la urma tot vor degusta din noi.
2: Imi vor ramane afinele
1: Si mie capsunele


Da. Timpul nu s-a oprit niciodata pentru noi. Am imbatranit amintiri si am uitat clipele ce aveau memorie. Acum ne hranim cu o iubire apusa.

Stii...Eu tot te iubesc, chiar daca imi mananci capsunele mereu!

Vacanta

Blogul meu este in vacanta. Amintirile se vor arcui pe aceasta pagina de internet o data cu sosirea toamnei sau, cine stie?! poate chiar mai devereme.



"Nu ti se pare ca totul dispare?"
"Copilul meu..."

Reactii de Iubire

Ora de chimie. Se apropie cu pasi mult prea repezi si cu suflare de tristete. Eu, acceasi tocilara pierduta printre mii de reactii de iubire, de prietenie, de amintire. Prea multe pentru spiritul meu visator...

Mi-ai atins sufletul si mi-ai indepartat coeficinetul de stabilitate. Mi-ai dat peste cap reactia inimii mele si ai adaugat un dizolvat prea puternic. Nu am reusit sa impiedic nimic, nu am reusit sa stopez fluxul de sentimente care au urmat. Si ma durut. Am plans. Am tipat. Nimic nu a mers, nimic nu a reusit sa aduca reactia la forma initiala.

Nu exista dizolvant destul de puternic sa indeparteze urma ta.

Este iar noapte. Acceasi noapte care se repeta la nesfarsit. Luna ma imbraca in fiori de tacere.

Timpul imbatraneste stergandu-mi lacrimile.

Azi eu vorbesc cu tigarea despre tine, dar in fumul ei se pierde iubire. Tu ai ramas undeva, ascuns de mine, scrumand cu naivitate din tigarea ta murdara de indiferenta. Eu trag aerul nociv din piept si mai ucid o molecula din iubirea mea. Spun nociv, desi daca ma gandesc mai bine, aerul ce ma inconjoara e mult mai nociv, are miros de noi.

Tu ucizi amintirea, eu inabusesc iubirea. Tu vei ramane fara mine iar eu te voi avea in amintiri.

Mereu


"Iubitule?"
"Da?!"
"Tu stii ce nu am facut noi niciodata?"
"..."
"Nu am fumat acceasi tigara, ultima."
"Mai conteaza?"
"Nu, nu cred..."

Zambete de 1 Iunie

Azi e 1 Iunie.

O copila stă în dreapta mea, mică şi absentă, cu gândurile departe, departe. Îmi dau seama clar că e dezamagita. O ciupesc de picior, ea tresare şi se întoarce spre mine. Scot limba şi în momentul ăla trebuie să fiu tare amuzantă. Ea schiţează un zâmbet, o doare sufletul, dar nici să se abţină să nu zâmbească nu poate.

Pana la urma, mereu trebuie sa zambesti, sa oferii mii de zambete. Unul din ele se va intoarce inapoi la tine. Mereu!

Iubitule?

Da?!

Tu mai stii sa zambesti?

Nu, nu cred.

Ah, iti adoram gropitele!

Ora 0

Prin vene nu imi mai curge sange ci doar dorinta de noi. Atat.

Nu mai dorm. Nu mai vreau vise.

vis

Noaptea:
"A fost minunat. Nu te pot privi in ochi. Imi e frica… Poate e doar un vis."
"Ca sa vezi ca nu e, te musc. Vezi?! Sunt aici cu tine."
"Maine vei pleca."
"Maine. Azi sunt al tau."
"Mereu."
"Aham. Acum hai sa dormim."
"Sa nu ma trezesti maine. Nu vreau sa vad cum pleci."
"Bine, atunci vino la mine in brate. Azi suntem doar noi"
"Iubitule?"
"Da?"
"Nimic…"

Dimineata:
"Ce faci? De ce nu domi?
"M-am gandit ca daca nu voi dormi nici tu nu vei pleca."
"Nebuna mea."
"Doar a ta."
"Tot trebuie sa plec."
"Stiu. Nu mai cred in povesti. Adio."
"Te iubesc."
"O sa te fac sa iti amintesti dar … Nu pleca."
"Asteapta-ma."
"Te iubesc."
"Stiu."
"Sa nu ma pierzi."
"Taci."
"Saruta-ma."

Prima data

Printre ore de somn a trecut si dupa amaiza asta. Totul revine la normal. Gata, acum e ok!aud o voce cald sustinandu-mi patimile. A fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata.

Azi vreau sa zambesc privind spre trecut

Am un viciu: IUBESC

Sunt nebuna. Iubesc un mort.

Ma hranesc cu lacrimile lui de sange si ii gust din sufletul fantomatic. Ma imbrac cu apus de soare si plec sa ii plang eu patimile verzi. Ah, cat doare sa ating marmura aceea rece si sa ma inotrc in negura vietii trecute. E nopatea rosiatica ce ne ascunde amorul, e cimitirul ce pleca urechea la sopatele noastre.

Unde e Simbolistul Bacovia sa ii descriu ce simt, sa aseze pe rime si sa potriveasca masura cat mai bine pentru amandoi? Aud purtate de vant cuvinte, ramasite de iubire cum se lipesc pe pielea-mi si cum ma poarta in visare.

Am si eu un viciu. Iubesc. Dar iubesc un mort ce nu va invia, iubesc un mort al carui miros moribund ma ajuta sa-mi imbatranesc timpul.

Doare, dar nu atat de tare.

amintiri...

Nu inteleg.
De ce nu ma lasa in pace?
De ce se enerveaza ca fraiera si tipa si ma face nebuna?

Ce crede ca rezolva daca ma spune parintilor? Ce crede daca se face ca are atat de multa grija de mine? Ca o voi respecta mai mult? Nu pot. O iubesc destul de mult dar e viata mea. De copil nebun, iresponsabil si obraznic. Nu ma schimb pentru ea, cu toate ca merita atat de multe.


Am uitat sa ma inchin. Am uitat toate rugaiunile. Oare nu este vreo sansa sa se intoarca timpul, sa ma mai tina iar in brate si sa ma invete poezii si rugaiuni si sa imi sterga lacrimile de spaima? Ah, ce dor imi e de bratele ei puternice, de furia ei din ochi si de mersul ei usor romantic.
Cat te-ai schimabt... Poate si eu m-am schimabt. Am devenit amandoua atat de rigide si false.
Si muritaore de rand.

Stii cata nevoie as avea de un sfat acum? Stii cata nevoie as avea de un sarut scurt pe frunte sa imi trezeasca acele amintiri din copilarie unde tu erai zana mea cea buna?

Imi pare rau ca te-am facut sa crezi ca te urasc. Asa e mai bine. Pot sa te iubesc linistita...

Acum sunt trista. Nu am cum sa ma intorc. Nu pot.

Trebuie doar sa gasesc ceva ce o sa ma doara mai mult decat lipsa aerului meu. Atat.


Today's wish: hope that tomorrow won't come.

Me-me is pain

I couldn't drank away your memory

I thought i would die but it was a great job to do it.

I still do not have the courage to pull myself and to turn my life upside down. I am still afraid of the ghosts. I don't want to become one.

So, if i am to be dead i would love to die with your morning smile in my mind.

It could be a nice wish. Not today. Today i feel pain. Yes, there is too much pain in my room. Do you know how can i kill this pain? No, you don't.

Me is sad today. Me wants to sleep. It is the 4 night without any dreams. I miss some of my normal life.

Now i am going to scream in my pain and cut my hair. Tomorrow i want to be Emo. I think i am getting more and more crazy. So it is.

This day wish: To rain

Flori ilegale

Nu te mai cunosc. Nu cunosc baiatul acre sta in fata mea acum, cu acea privire verde obisnuita sa ma dezbrace. Acum ma imbraca in tristete si in lacrimi. Pentru cine plang? Pentru visele mele ale caror ramasite le strang acum si le arunc intre noi. Daca ai calcat pe lacrimile mele sa ajungi cel mai important, visele noastre te vor impiedica sa ma mai vezi vreodata. Si stiu ca nu ma crezi. Poate nici eu nu ma mai cred dar ma doare suficient de mult inac sa nu te caut. Mi se vor prelinge ganduri apuse pe piele iar mirosul va fi imbatat de aminitiri imbatranite. E timpul sa plec capul: Eu aici, tu acolo. Care dintre noi s-a ratacit? Poate tu, sau poate eu.

Nu mai respir. Vocea ce imi dadea aerul a disparut. Ai fost pea ocupat sa stii ca ma iubesti incat timpul nu iti pemitea sa simti.

"Ma mai iubesti?"

"Nu stiu."

A durut. Si a lasat urme adanci pe inima incrustata cu dorul de tine. Acum e protejata de mii de pietre de indiferenta si crede-ma, nu are fisuri. Nici macar una. Sunt atat de sigura de mine. Poza ta a uitat sa imi dea fiori si desi inca simt parfumul tau a inceput sa se ataseze de sufletul meu. Daca incerc sa te indepartez ar insemna sa distrug o parte din mine. si eu acum sunt bine. Nedormita de 3 zile si nemancata dar sunt bine. Zambesc si am speranta in privire. O sa te ascund atat de departe, int-un colt singuratic, sa te simti singur.

Vreau sa te doara doar pentru a te auzi strigandu-mi numele, sa te tin in brate si sa te ucid cu mainile mele albastre de frig si teama.

"Baga-ti mintile in cap."

Da, chiar. O sa fiu si eu normla pentru un moment. Urmele lasate pe fata mea inca nu au sters amintirea saruturilor. E inca deveme si nu au avut timp sa se impregneze acolo, sa imi lase cicatrice. Vreau sa imi spal sufletul nebun intr-un pahar murdar, sa uit setea de tine.

Ai lasat lacrimi care imi pateaza viata, ai lasat zambete tradate care transforma rosul acelor lalele in gri. M-ai luat visele pentru a te hrani cu mine, mi-ai aratat indiferenta pentru a ma indepata.

Dar, dragul meu, uiti ceva.

Am mai multa incredere in tine decat ai tu. Si te cunosc atat de bine incat as vrea doar o secunda sa iti arat ce am inteles din brutala ta mangaiere.

Ce copil butal, ce suflet rece.

Pe cine iubesc eu? Sau mai bine: Pe cine am iubit?

Au ramas petale de flori pictate pe pieptul inosit de atate spasme incarcate de dezamagire. A rams un noi invechit si antic care nu are puterea unui pheonix pentru a renaste. Si a rams umbra mea, fiinta mea apusa care inca te astepta pe acea strada de rams bun.

Si stii, nu am incetat niciodata sa sper.

Da, o copila cu temeri si frici, cu fantezii si nebunii, o copila ce a invat sa lase uitarea undeva in spate cand era cu tine pentru a o imbraca din nou cand aveai sa pleci.

"Mie nu imi mai pasa de nimic."

"Nici de mine?"

"Nu, de nimeni."

Tu nu esti singur. Ai nepasarea. Fii mandru! M-ai invata sa fiu eu pentru mine. In seara aceea asteptam un semn sa ma daruiesc din nou complet, sa uit iar de mine. Dar nu a fost sa fie asa, ai inteles iar ca nu mai pot, ca ma doare prea mult. Sunt sus si eu acum. Ma vezi? Ma uit la tine si gasesc forta sa te managai si eu, fara brutalitatea ta si sa iti soptesc in nopatea uitata de mai, acea nopate de care iti este frica. :"Mereu"

Dar mereu a disparut. Lumina s-a stins. Imi e somn dar nu vreau sa dor. Vreau sa ma doara altceva mai rau decat ma doare lipsa ta. Vreau sa imi demonstrez ca de data asta nu ma mai domini si nu ma voi mai intoarce. Nu ma voi mai intoarce. Plec. Merg la mormantul tau si iti las o floare ilegala colorata cu durere si sauturi spulberte deasupra marmuei gri, cufundata in acel Adio monoton. Doare ca ne-am pierdut. Puteai sa faci sa nu se termine asa.

Cauta-ma cand vei avea vocea trasa in ciocolata cu menta. Te voi iubi din nou. Te voi iubi, dar nu te voi mai ierta. Niciodata

Nu poti sa faci sa nu ma mai doara? Nu poti sa faci ceva ca sa poti?

tarziu...

Doamne iar e 2.30 si eu nu dorm.
E a4a nopate nedormita si chiar nu imi e somn. Daca nu ar fi cearcanele imense si faptul ca toti blugii cad de pe mine ai zice ca sunt o fata normala. Prea normala, de altfel.

Ok, am insomnii. Pe bune acum. Ce naiba ma fac?
Am si teza la Latina saptamana asta si nu prea am invatat. Deci Pa-Pa Laptop. De maine decat muzica, poate putin blog si ATAT. Bine, poate si niste mancare ca deja imi e foame. Hm, cudat! Credeam ca am mancat azi!

Inchei spunndu-mi mie si doar mie: Vreau sa dispar pentru o viata si sa ma intorc pentru moarte...

Mereu

Te iubesc pentru ca ai singurele maini pe care le-as recunoaste oricand, oricum. Acum intelegi de ce nu incetam sa iti invat fiecare cuta, fiecare urma lasata de trecerea timpului?
Aveam nevoie de un motiv sa cred ca nu te voi pierde definitiv, ca mereu te voi regasi.

Mereu!

Am murit

Toata lumea zice sa iti asculti inima, sa urli si sa faci ce zice ea...

Dar daca inima ta e o prostituata de lux, care se lasa platita doar cu sopate in vant, cu atingeri mincinoase si cu bani facuti din sarutari?! Atunci ce faic? Te mai arunci cu ochii inchisi spre marea ta iubire(inca una pe saptamana asta) sau ramai intr-un colt si iti plangi de mila.

Cum sa imi ascult inima daca ea nu mai bate?!

Da, am murit si e bine sa te simti moarta. Nu imi ascult inima, nici macar mintea. Imi ascult respiratia care nu mai incepe sa EXISTE atunci cand ma holbez la poza noastra.

Imi urmez inima, nu o mai ascult. Si drumul e inainte!

Vreau un mormant linistit unde sa imi plang durerea lipsei de tine. Vreau un cimitir unde sa uit de mirosul de noi si sa imi purific simtuirile cu arome morbide ale unor indragostiti mai reci decat mine.

Am murit ascultandu-mi inima.Dar voi reinvia urmand-o!

Vine de la tine

Vine-ngraba sa ma atace
Vidul…aceea minune ce imi place
In jur ramane rece peisajul…
De meri rosii, estompati, si-nmuguriti;
Nu e abstracta atmosfera
E delicioasa insa ea, tacerea…
Incremenite figuri…
Te-am adaugat acum pe tine
Inca un suflet strans numai pentru mine
Inca o victima... Inca o crima?
De data asta nu a mai curs din noi furtuna
Se lumineaza aceste caramizi
Se trezesc aste usi incremenite
Sub care zace fara intrebari
O amintire roasa de iubire
E cald…e soare…
Vine de la tine?

noapte buna la 16,30

Sunt obosita. Si trista si fir'ar sa fie plang iar.

Prea mult culoare azi pentru mine. Doare ca DRAQ sa te stiu departe intr-o lume vesela si plina de zambete. Flase zambete iubitule, atat de false.

Uite, gasesc forta sa iti zambesc. Da, e zambetul ala pe care intr-o vreme il iubeai si tu.
Iti trimit un mesaj scurt si ma duc sa dorm.

In sfarsit dorm. E zi si dorm.

Ah! E greu

"Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!"

Asa cum zicea Ovidiu Paller. Cat de destept a putut fi omul acesta. L-am admirat mult timp dar o data cu venirea mea la Craiova ba chiar din vara trecuta nu am mai citit nimic depre viata si cariera acestui om extraordinar, o adevarata figura nationala.


Azi m-am uitat in oglinda si am zambit. Pentru un moment am uitat ca nu ne vorbim, pentru un moment am fost iar fericita. A fost de ajuns pentru a ma simti frumoasa. Eu, fata cea nebuna careia ii este atat de frica de oglinda, eu ce ma feresc de orice suprafata care imi reflecta imaginea, azi m-am bucurat ca m-am putut vedea. Eram stralucitoare iar in ochii mei se vedea visul de a fi la tine in brate. Dar telefonul a sunat. era un mesaj flegmatic de la tine, unul in care imi ziceai ca bei o cafea.

Sa te ineci cu ea. Sa te ineci si sa te gandesti la mine.

Oglinda scapa din mainile mele iar inimii ii este din nou frica de reflexia nefericirii.

Maine voi zambi in suprafata reflectatoare a cestii mele de cafea. Iar eu daca ma voi ineca, gandul imi va zbura la noi.



Si stii, inca sunt nebuna fricoasa cu temeriile ei de balamuc care te iubeste. Crezi ca e o boala? Daca da, oare ai tu antidotul?!
Gata, visul a luat sfarsit.

Suflu si tu respiri

Iar e nopate. De ce trebuie sa dormi noaptea? Nu inteleg...

Eu imi folosesc noptiile intr-un mod mult mai "delicat". Eu scriu si visez si plang si imi imaginez ca e bin totul.

Dar tocmi acum cand am momentele de luciditate imi dau semama ca nu e deloc asa. Ca doare ca DRQ si ca nu pot sa ma opresc din plans.

Sunt oare masochista? Nu, nu cred. As prefera sa fiu canibal sa gust din tine, sa ma hranesc cu celulele tale sa nu te las. Dar asta nu e o problema, pentru ca ma lasi u pe mine.

Nici nu stiu cum ma simt. Nu am nicio stare. As vrea sa mor sau daca nu imi e este vreme sa mori tu, sa ai un mormant frumos iar eu sa iti aduc flori si sa ud marmura inegrita de vein cu lacrimile mele pentru ca perna e deja satula de umezeala. S-a plictisita si usa si peretii sa fie zgariati de unghii scurte, rupte de durere si de uitare. Daca nu putem sa morim atunci hai evapora-te, dispari. Voi pastra aroma ta impregnata pe pielea-mi surda la alte sopate e iubire care nu sunt ale tale.

Imi suflu spernatele sper tine, imi trimit toata durerea si toata indiferenta catre tine. Stiu, le primesti cu capul plecat, cu ochii inchisi si obosit sa ma sustii. Le primesti dar iar, Vai! nu le apreciezi. Strangi tot ce e al tau de la mine intr-un colt stingher in viata ta si te hranesti cu ele atunci cand iti e greu...

Ah! Uite iti trimit si spernat mea, singura pe care nu o cunosti. E ptul ata de mare. D ce nu m-ai invata cum sa traiesc fara tine daca stiai ca vei pleca intr-o zi?

Citeste de pe buzele ploii speranat mea si ajuta-o sa nu moara. Eu vreau sa mor, tu vreau sa mori dar ea NU. Ea are dreptul sa traiasca. Noi nu!

Daca as muri ai plange?
Indurerat de dorul meu,

Ai plange?

Ti-ai lasa lacrim calda

S-mi mangaie obrazul demult uitat?

P.S. De cand nu m-ai mai mangait cu duiosia ta?

Filozofie plictisitoare

Discutie interminabila despre vis. Un cuvant simplu, scurt dar cum oamenii din ziua de azi cauta fabulosul si luxul uita de aceste trei mici litere asezate una langa alta care au o insemnatate atat de mare pentru omenire. Sau cel putin ar trebui sa aiba.

Azi sunt prea trista pentru a incepe sa critic lumea, sa divulg secrete universale despre parerea incoeerenta asupra viselor. Sunt prea obosita sa caut definitii pompoase a acestor miracole si poate pastrez prea multa indiferenta in suflet pentru a-mi pasa de ce cred altii.

In noaptea asta vreau sa visez mai mult ca niciodata. Vraeu sa visez mereu. Visul e doar o bucata din noi, o dorinta un scop. Un vis te atrage spre lumina, te trezeste din realitate. Se rup bucatele din mine, se imprastie substanta si simt cum sufletul este secat de atatea nopti nedormite, de atatea vise irosite de lacrimi si amar.

Este a4a noapte in care nu dorm, a4a nopate cand visez cu ochii deschisi. Raman singura printre visele efemere.

Stii, nu imi pasa daca tu crezi ca sunt nebuna. Nici daca tu crezi ca visez prea mult. Imi e dor sa visam impreuna, imi e dor sa fim impreuna ba chiar sa parem a fi impreuna.


Noapte e dura azi, nu vrea sa ma consolze. Oare e trista si ea ca stelele au parasit-o?
Dar ce prostie! Stelele sunt acolo, chiar daca eu nu le vad; asa sunt si eu. Cine ma cunoaste cu adevarat are darul de a vede in ochii mei, in fiecare zi un nou vis.

Visul meu etern este acel de a nu ineta nicioadat sa visez.

S-a dus si filozofia ieftina din aceasta seara.

Nana si EU

Am inceput sa reprivesc Nana. Aceleasi lacrimi noaptea, aceeasi iubire fata de Ren si aceeasi identificare cu Nana. Nana cea bruneta, Nana cea sigura pe ea si cu sufletul smuls din piept, Nana care pare a avea lumea la picioare. Pacat ca ea nu o doreste.

E atat de patetic sa stai singura cu laptopul in brate inaintea unei teze si sa plangi manacand ciocolata cu menta...Patetic dar uit de viata mea si traiesc viata ei. E bine sa te identifici cu personaje, cu suflete rupte din ireal. Si tot nu ma opresc din plans nici cand ea rade, plang si cand ea e fericita. De ce? Pentru ca eu sufar si ea nu stie, eu plang si ea nu stie, eu visez si ea nu stie.
Cat poti trai in visare, cat de mult te poti minti ca nu te-ai maturizat, ca nu ai crescut? Deja au trecut 3 luni din noua viata, deja plang printre zambete, deja a inceput sa doara.
Nana sunt eu cea matura, sunt EU pe care o reneg. Imi e frica de mine si privind amine-ul ma vad crescand, evoluand si ajungand acolo unde vreau. Dar imi e frica de drumul meu, imi e frica de inevitabil. Si sunt prea curajoasa si prea plina de mine petru a da inapoi.
Eu doar aman momentul in care va trebui sa scot la iveala ceea ce sunt cu adevarat. Imi urmaresc eroina cum face totul exact asa cum gandesc eu si plang, plang de furie pentru ca ea poate si eu nu, pentru ca ea stie si accepta, pentru ca eu desi stiu nu POT sa accept.

Sunt banala, trista si ravasita.

Il vreau pe EL, pe Ren al meu, care insa e prea ocupat cu propria persoana, cu viata lui simpla si furtunoasa si nu cu mine. Nu, copila ce il iubeste poate astepta, ea are rabdare, ea il iubeste neconditionat. Cat timp voi mai fi "copila naiva"?

Nu voi dormi, nu are rost. Teza e doar una in plus. Viata mea pare sa fi trecut deja pe linia cu MINUS


Cineva a avut grija sa imi spulbere pentru a mia oara globul de cristal. Cineva care se pricepe atat de bine sa dezbine a reusit si de data asta sa imi arate ca nimic nu e perfect

Pierd...

Suflarea de copil ti-am imprimat-o pe buzele murdare de sarut

Vreau o dovada ca existam , ca nu a fost doar un vis



Dar, in fiecare secunda pierd cate o particula din noi.

Raman doar aburi de amintiri

Aceeasi intrebare

Am cunoscut ieri, dupa visul de amiaza o fata abandonata la usa blocului meu.

Era mica, trista cu urme de regrete in ochii si rani de tacere pe piele. Plangea ametitor de tragic, suspina si intreba mereu "De Ce?".

Am luat-o la mine acasa si nestiind ce sa ii zic am imbratisat-o. Surasul ei rece m-a ingetat pe loc.

"Nu am nevoie de imbartisari. Mi s-au dat destule."

Am ramas uimita in fata tariei de caracter de care dadea dovada. O vedeam mica, uitata intr-un colt de lume si ea era de fapt mult deaspupra lumii.

Imi zambeste atat de linistit.

"Ai timp pentru o poveste?"

"Mereu..." ii raspund incantata

Fata se aseaza pe pat si lacrimile ii brazdeaza obrajii, lasandu-i urme de nostalgie in privire.

Imi spune ca nu intelege de ce trebuie sa existe un motiv pentru fiecare lucru si ca se simte atat de singura. O privesc linistita si imi spun cu are de regret" E atat de naiva..."

Se uita usor la mine si imi raspunde, citindu-mi parca gandurile.

"Stiu ca ma vei crede naiva dar asa ai fost si tu, stiu ca zambesti a uitare dar de fapt nu ai pierdut nimic"

Fata aceea ma surprinde din nou. Tac, o ascult caci mi se pare ca orice cuvant ramane mut in paralelismul clipei noastre. Se ghemuieste in pat si ma roaga din priviri sa o ajut, o ii spun cum am trecut peste. "Dar oare eu chiar am trecut peste?!"

Ii pun in brate o carte si o indemn sa citeasca. Acum ea este cea uimita.

"Ce intelegi prin citit?"

Nu imi raspunde. Deja devoreaza randurile mici si scrise in limbi uitate. Da, va cunoaste o noua lume in care nu exista motive, nu exista "De ce?". Exista doar verbul atat de complex "A visa"

Si e un dezastru in exterior si un calm traziu in interior.

Ah, cat de aproape si atat de departe.

Un baiat ratacind in oars si o fata singura zambind. Se intalnesc, se plac. Totul e obisnuit pana acum. Si el o ia de mana , ea il saruta, profund si unic dar surpriza! sarutul ii trezeste amintiri. Merg mana in mana si isi zambesc, ea il priveste cu dor si durere el cu placere si minune. O melodie le acompaniaza discutiile inimilor. Se inteleg din respiratie, e de ajuns sa fie convinsi ca traiesc pentru a se putea imbata din propria lor esenta. Ei au un doi, un doi unitar, perfect si plin de substanta omogena, amestec saturat de un EL si o EA.

Pe banca rece din piatra ii priveste cu umbra de invidie o alta ea. Se gandeste la un trecut, cand avea si ea un doi, poate mai puternic, mai fortificat dar Doamne, atat de usor de fisurat. Zambeste amagitor spre cei doi si isi pleaca capul in fata puterii iubirii lor. Se ridica si pleaca. Se va intalni cu celalalt el. Dar nu mai este acelasi Doi si doare.

Cat ar vrea saraca visatoare tintuita pe o banca de piatra sa fie acelsi EL. Dar s-a schimbat. Timpul schimba, raneste si vindeca. Dar te schimba.

Acum povestea e altfel: O tanara NAIVA visatoare si un EL rece si indiferent.

Ramane intrebarea: Si iubirea?!

Raspunsul....

Concluzii

Da, e soare!
Un Soare clad si dulce care imi inspira descrieri patetice de gradinita.

Unde imin este inspiratia?!...Acolo unde mi-am pierdut muza!

Prea multi noi si prea putin eu!
Stiu, dupa un zambet tot un altul vine dar tu oare stii ca dupa o lacrima tot ploaia va cadea?!

Inca e Soare, inca sunt rece.

Ah, te urasc ... Nu mai stiu sa scriu. Acum am invatat sa plang sa urlu in tacere.

Caut motive sa te urasc dar ajung la aceeasi concluzie: Nu poti deschide o usa cu doua chei!

~Banalitati de copila palida intr-o ora de Istorie, sugrumata de clisee si dorindu-si normalitate~

Un inger la Unison

Ploi de lacrimi rosii

Nori de amagire

E vremea uitarii,

E dorul de tine

ZAmbesti patetic

Si te pierzi in vid

Tu nu realizezi oare,

Ca la sfarsit e doar

Un vechi cimitir?

Si plang si ma doare

Sufar, suspin

Rup carne din mine

Iar in suflet-i venin

Metamorfoza s-a incheiat

Dar verdictul a fost deja uitat

Eu cu nuante de tine

Si tu in nuante de noi.

Da, si stiu ca o doare

Si uitare-i apatica.

Da, stiu ca plange

Dar lacrimile sunt realtive

Mi-e dor de un noi unitar.

Si eu am trait clipe de calvar.

Dar vise nu mai am,

Se pierd intr-un cant funerar!

Filmul de la ora 8

Amurg rece.
Film plictisitor,companie agreabila.
Si o seara Semi-ratata. Daca nu ar fi fost EL probabil as fi ramas cu gust amar.
Cercul amoros incepe sa se destrame, eu incep sa stiu ce vreau.

Scafandrul are dreptate: Limita ti-o impui singur si reusesti. Daca astepti ca altcineva sa iti decida soarta, sa iti delimiteze vietiile atunci te resemnezi sa fii o unealta a destinului.

Si nu vreau!

Pana acum am lasat totul la voia destinului, nu m-am mai implicat in viata mea. Viata mea, da, caci am o viata si nu ma bucur de ea. Nu cred in destin, nu in soarta, nici in planificari, dar cred in mine si in ce pot eu sa fac. Si pana acum nu am facut nimic...
Trebuie sa devin fluture, sa renunt la viata ca o leguma, la limbajul complicat pe care il folosesc.
Filmul de azi mi-a artat ca nu e greu sa fi normal, ca nu e bine sa te lasi invins.

Cand m-am lasat eu invinsa?!

Si totusi, sunt de acord cu Mirel: Era mai bine o drama psihologica!
Filmul m-a marcat!
In mod pozitiv sau negativ?! Nu stiu, voi afla!

PAna la urma viata e o scena, un film pe care il vedem ruland sub ochii nostrii si ne intrebam mereu cum trece atat de repede. Cum se intampla de se termina cand inca nu am apucat sa constientizam ca a inceput?!

Poate voi revedea filmul de azi, poate il voi digera si il voi percepe altfel. Acum stiu decat ca totul se repeta la nesfarsit doar ca actorii sunt altii, timpul e altul.

Dar paralela exista!

Mereu aceeasi noapte

A doua nopate in care ies afara fara sa isi dea mama seama. Pacat ca azi va afla, adica maine dimineata. Hainele sunt dusmanii mei cei mai aprigi pentru ca nu se usuca mai repede. Voi raci cu siguranta. Dar nu mai conteaza. Aveam nevoie de o baie rece. Lacrimile nu au fost prea reci.
Dar stropii parca imi cunosteau sufletul, ma alintau. Ma uit la mine si zambesc in luciul pal, caci vad un chip strain, dur si uitat.

Sunt eu?!DA, eu sunt, putin obosita, atat tot.

Sunt obosita sa lupt pentru mine, obosita sa fiu surda la ce zic ceilalti, obosita sa sufar.
Ce e cu atat suferinta la varsta mea?! Tu te distrezi, copile cu fete, cu baietii si ma compatimesti pe mine, o aliata a timpului, o nebuna a lumii, un zid al nepasarii.
Si de maine stiu ce vreau. ACum nu! Acum e bine la caldura, e bine in pat cu plapuma care ma protejeaza de lume. E bine sa aud respiratia ploii si sa nu mai simt stropii pe pielea uda. Acum e bine sa uit pana si de mine, pentru o secunda care sa dureze cat vreau eu! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau lacrimi.

Nu sunt singura. Am clasamentul meu in care unii urca, unii coboara, dar nimeni nu stationeaza!

Sunt libera si trista!

Fara durere

O nopate trista si rece de Aprilie. Stropii de ploaie nu inceteaza sa imi bata in geam. Anunta cate minute din nopate mai sunt.

Ce prosti!

Nopate mea nu se va termina in dimineata. Sarutul suprem formati in urma contopirii dintre cele doua surori monocromatice nu va alunga teama mea de lume, nu imi va speria pofta de visare.

O lacrima absurda si plina de durere cade dar nici asta nu ma impresioneaza. Cate altele au mai cazut. Dar lacrima ma infioara, ma cuprinde nepasarea, vechea mea prietena. Sunta pasiva la melodia ce se aude in casti, sunt pasiva la zgomotul tastaturii. Aud doar glasul somnoros al mamei care zice sa dorm.

Sa dorm?! Nu, nu pot. E o nopate prea frumoasa ca sa inchid ochii. Probabil isi va da seama ca am stat afara in ploaie pentru ca nu stiu cum sa imi usuc hainele mai repede. Sunt nebuna si sigur voi raci. Dar nu conteaza, nu mai plang, nu ma mai doare.

Nebunia doare?!

"Ti-amintesti cum rupeai bucati de soare?Cum te inveleai in roua si radeai?"

Da, imi amintesc. Dar acum sunt doar un demon bantuind prin inimi de pelin
arunc amar si suflarea ingereasca am pierdut-o intinata pe buzele murdare de sarut.

Nu incerca sa ma intelegi, nu vei reusi!
Incearca doar sa zambesti caci eu am si uitat sa imi mai parcurg drumul. Azi ocolesc pietroaiele de lacrimi si de fum.

Iar tigari

Doar cu tigarea mai vorbesti depre mine. Si in fumul ei se pierd amintiri.


Doare.


Dar in apusul zilei de azi se destrama firul cel mai subtire al timpului meu. Am murit si am reinviat.

Totul revine la normal, invaluit de acelasi fum de tigara.

Acum fumezi singur, acum ma doresti in tine, pe tine si sub tine. Iar mie imi ramane visul si gustul buzelor tale imbibate de tutun si cu multe cute pline de suspine.


Stii, incep sa te iubesc cu mai putin egoism.


Am eliberat amintirea ta dar sunt atat de sigura ca se va intoarce, ca de fiecare data.