Octombrie. Tomana. Si frig. E atat de frig afara, vantul are grija sa imprastie amintirea. Unele lucruri nu sunt facute pentru a dura la nesfarsit. Si toamna, ca de obicei, imi tot aminteste asta. Doar ca de data asta EL a incercat. Prea tarziu. Se pare ca nu a putut niciunul dintre noi sa treaca peste...
La scoala e liniste, e profa de romana, sunt fetele. Anul asta se anunta unul mult mai distractiv si mai plin de viata decat celalat. Si se pare ca aventurile se vor desfasura doar in incinta faimosului Colegiu Fratii Buzesti deoarece nea zamfirica a avut grija sa puna camere de luat vederi, sa ameninte portarii si implicit sa ne faca viata amara. Dar nu conteaza. Atata timp cat avem o cabina la baia de la 1 si o tigara acolo zambetul e asigurat pentru o intreaga zi.
Cu profa de romana nu ma mai complic. Acum stau cu Cezar in a2a banca. Nu de alta, dar asa pot sa o fac sa imi simta prezenta si sa devina irascibila. Pana acum e doar indiferenta. Dar hei! mai am apropae un an la dispozitie sa o enervez pe bune!
Baietii...Asta e un capitol foarte complicat. Imi e dor de niste ochi verzi, caprui si negrii. Si imi e dor de DreamBoy-ul meu de la Balgrad:x A, si ca de obicei tomana aduce si o iubire tarzie, mai mica cu un an. Sa speram ca va dura mai putin decat cea din primvara; altfel fetele ma omoara.
Vise. Nu mai sunt la magazin. Cel putin nu pentru buzunarul sufletului meu. Sunt prea scumpe. Se vand doar pe saruturi fugare, pe invidie, pe minciuni si pe prefacatorii. De data asta nu mai detin asa cev. Am doar cateva monede de prietenie si probabil o hartie, doua de iluzii. Si pana la urma oricum nu imi place sa visez toamna. Ce forma patetica de a ma consola...
Vanzatorul ala batrnel si cu ochelari in forma de semi-luna mi-a promis ca pana la iarna rezerva va fi complet iar visele se vor vinde pe colinde.
