Iar tigari

Doar cu tigarea mai vorbesti depre mine. Si in fumul ei se pierd amintiri.


Doare.


Dar in apusul zilei de azi se destrama firul cel mai subtire al timpului meu. Am murit si am reinviat.

Totul revine la normal, invaluit de acelasi fum de tigara.

Acum fumezi singur, acum ma doresti in tine, pe tine si sub tine. Iar mie imi ramane visul si gustul buzelor tale imbibate de tutun si cu multe cute pline de suspine.


Stii, incep sa te iubesc cu mai putin egoism.


Am eliberat amintirea ta dar sunt atat de sigura ca se va intoarce, ca de fiecare data.

Uitata intr-o tigara

Inca sunt marcata de faptul ca nu reusesc sa fumez si o tigara intreaga

Ce bine ar fi fara ameteala!

Sunt totusi in camera mea, la etajul 2, singura alintata doar de sunetul tastatusrii.

Si unghiile ma dor, si sufletul e gol

Dar asa va fi doar azi, in nopate asta ce se anunta a fi alba. Cu o sticla de Colo poti face minuni, chiar sa indepartezi gandurile sinistre.

-Doamne, cat as vrea o tigara, sa ma liniostesc!

Da, asta ar zice EL acum. Dar EL e departe, la sute de kilometrii de vise si mii de mile de sperante. Pana la urma nici nu conteaza ce vrea el.

-Doamne, cat as vrea un vis, sa uit!

Asta spun eu, asta striga singuratatea din mine. Nopate imi este vesnica dusmana, sublima insotitoare si cea mai aspra prostituata de lux. Cat timp cva trece pana ceasul va suna? Cat mai este pana soarele ma va imbratisa iar? Nu, mai e mult pana voi fi pregatita sa imi las cu adevarat sufletul sa inunde da stralucire.

Pana atunci visez straluciri!

Si totusi, imi doresc ziua de maine, vrea sa ma aiba, sa ma posede si sa ma aiba in totalitate. Sa fiu inconjurata de oameni, de fiinte si nu doar de umbre

Si suntete amagitoare


**Credeti ca lumina ma poate dezvirgina de atatea aduceri aminte?**

Fila de jurnal

6.30 diminieata.

Morocanoasa ma indrept spre telefon. Poate mi-a trimis ceva aseara. Nu, niciun mesaj, niciun apel.
Pacat.
Ma pregatesc de scoala. Ce ciudate par cuvintele aste scrise atat de usor, dar totusi ce semnificatie au avut azi!

La scoala totul pare perfect in aparenta, cateva cupluri de indragstiti care se privesc alene sau isi arata cadourile. In esenta insa sunt multi care sufera, care privesc timid si supus, fara insa a invidia fericirea altora.

Coridorul este plin de copii nevinovati care se iubesc, se daruiesc. Pare un hol nesfarsit de iubire, de dezamagire, dar mai presu de toate ...de sperante.

A fost o zi obisnuita, doar ca azi m-am gandit mai mult la Tine, ceea ce mi se pare atat de normal incat nici nu vreau sa imi motivez gandul.Nu, nu imi este dor de tine, m-am obisunit atat de repede cu lipsa ta, si totusi exista anumite secunde din viata mea cand te vreau inapoi. Sunt secunde limitate dar care tin sa imi aminteasca faptul ca inca te iubesc prostule...prostul meu.

Ar fi fost frumos, dar pana la urma ziua de azi trebuia sa o petrec cu amintirea ta.Ne-am spus cel mai frumos adio, dupa parerea mea. Sau cel putin eu am avut curjul sa ma gandesc la tine azi fara sa fiu nevoiata sa ma sarut cu altcineva pentru a uita saruturile atle. Crezi ca m-ai uitat?! Poate, caci eu sigur te-am indepartat...

Singurul lucru care parea sa ma nemultumeasca era faptul ca nu primisem trandafirul de mult visat. L-am oprit pe primul si l-am pus la presat. Voi scrie pe foaia pe care il voi lipi :" Doar cu o tigare mai vorbesti despre mine"

E tarziu, se apropie finalul aceste zile...Si nu ma mai doare nimic, caci imi este impoibil sa mai simt ceva. Stiu ca te gandesti al mine, imina imi spune si daca ai avea si tu forta sa asculti vantul ai putea sa imi simti si rasuflarea si ai intelege atat de multe lucruri.
Cer prea mult.
Imi e de ajuns ca simt. Simt ca sunt prezenta in inima ta, fie ca vrei fie ca NU.Ea e singura care m-a vazut in visul tau, care m-a simtit in singuratatea mea, singura care stie tot ce se intampla cu mine, atunci cand tu nu mai poti vedea.
Esti orb, orbul meu!
Ce rost are sa traiesti in lumina daca nu poti percepe culorile?
Esti un egoist, egositul meu!
Nu vei vedea atat de multe lucruri, nu vei simti ataa de multe supine.
Esti prea diferit de mine, prea Tu, prea simplu. Sageata lui cupidon va ramane mereu si cu toate ca vroaim sa iti trimit randurile mele realizez ca nu mai are rost.

De la gemul meu suparator de sacru si pur se vede un cuplu de oameni trecuti de prima tinerete. El o strange in brate iar ea se lasa ghemuita la pieptul lui. De la etajul II simt caldura si vibratia privirii lui atunci cand o invaluie. Probabil i-a soptit: "Voi acolo cand vei avea nevoie!"

"Voi fi acolo cand vei avea nevoie?'
"Mereu?!"
"Cat timp voi trai?"
"De ce ai murit atat de repede?Nici nu stiu unde iti este mormantul, sa pot sa plang pentru tine."

Da, mi-am amintit ca Tu esti mort si ingropat intr-o lume veche, o lume care nu a putut tine pasul cu mine si a ramas undeva in urma, pierduta printre paginil de lacrimi a une vieti de copil.


Cu toate aste meriti sa stii ca te iubesc, nu ca la inceput, cu mai putin egoism si cu mai multa naivitate. Te iubesc in vis si acum nu ma mai doare!

"A fost.Si s-a terminat.Valurile nu fac decat sa risipeasca nisipul.Asa a fost si iubirea noastra.Mereu aceeasi.Mereu alta.Trebuie sa plec.E prea tarziu pentru noi.Nu mai am ce sa iti ofer.Doar randuri plinde de absurd si zambete de visatoare




****scrisa pentru un copil nebun neobisnuit de normal****

Obsesie

Nu vei dori
O alta niciodata
Pentru ca eu
Sunt mai mult decat ti-ai putea dori
Sunt dorinta ta.
Sunt misterul
Care te provoaca
Si nu o sa poti iubi nimic altceva
Pentru ca eu sunt sufletul tau
Sufletul tau trezit pentru tine...
Singurul suflet ce te poate face
Sa te iubesti pe tine
Nu poti sa dai nimic uitarii
Pentru ca eu sunt drogul
La care orice dependent revine
Nu vei vrea sa traiesti
Nicio viata fara mine
Pentru ca eu sunt ceea ce te incalzeste
Sunt mai mult decat florile primaverii
Mai mult decat furtuna marii
Mai mult decat acea dulce tristete a ta,
Mai mult decat universul

Sunt iubirea ta...
Sunt totul
Sunt a ta!