Reactii de Iubire

Ora de chimie. Se apropie cu pasi mult prea repezi si cu suflare de tristete. Eu, acceasi tocilara pierduta printre mii de reactii de iubire, de prietenie, de amintire. Prea multe pentru spiritul meu visator...

Mi-ai atins sufletul si mi-ai indepartat coeficinetul de stabilitate. Mi-ai dat peste cap reactia inimii mele si ai adaugat un dizolvat prea puternic. Nu am reusit sa impiedic nimic, nu am reusit sa stopez fluxul de sentimente care au urmat. Si ma durut. Am plans. Am tipat. Nimic nu a mers, nimic nu a reusit sa aduca reactia la forma initiala.

Nu exista dizolvant destul de puternic sa indeparteze urma ta.

Este iar noapte. Acceasi noapte care se repeta la nesfarsit. Luna ma imbraca in fiori de tacere.

Timpul imbatraneste stergandu-mi lacrimile.

Azi eu vorbesc cu tigarea despre tine, dar in fumul ei se pierde iubire. Tu ai ramas undeva, ascuns de mine, scrumand cu naivitate din tigarea ta murdara de indiferenta. Eu trag aerul nociv din piept si mai ucid o molecula din iubirea mea. Spun nociv, desi daca ma gandesc mai bine, aerul ce ma inconjoara e mult mai nociv, are miros de noi.

Tu ucizi amintirea, eu inabusesc iubirea. Tu vei ramane fara mine iar eu te voi avea in amintiri.

Mereu


"Iubitule?"
"Da?!"
"Tu stii ce nu am facut noi niciodata?"
"..."
"Nu am fumat acceasi tigara, ultima."
"Mai conteaza?"
"Nu, nu cred..."

Zambete de 1 Iunie

Azi e 1 Iunie.

O copila stă în dreapta mea, mică şi absentă, cu gândurile departe, departe. Îmi dau seama clar că e dezamagita. O ciupesc de picior, ea tresare şi se întoarce spre mine. Scot limba şi în momentul ăla trebuie să fiu tare amuzantă. Ea schiţează un zâmbet, o doare sufletul, dar nici să se abţină să nu zâmbească nu poate.

Pana la urma, mereu trebuie sa zambesti, sa oferii mii de zambete. Unul din ele se va intoarce inapoi la tine. Mereu!

Iubitule?

Da?!

Tu mai stii sa zambesti?

Nu, nu cred.

Ah, iti adoram gropitele!