Si eu!

Uite ca ma primit si eu un premiu... Ma simt bine!
In alta ordine de idei, multumesc Andrule pentru el, dau un suc cand incepe scoala... Si tu dai un Kent :X

Asa..trebuie sa il dau mai departe la alti 10 blogomani dar cum nu sunt la calculatorul meu nu pot afisa link-urile lor. Promit un Edit cand ajung la Craiova, la casa mea, in camera mea mare cu tablouri infatisand femei dezbracate, in patul meu king size[vezi uratule?!:D], cu laptopul meu in brate... :X

Deci.....Premiul merge mai departe la .....

http://spinuldesertului.blogspot.com/ Delilah

http://dagnallexandra.blogspot.com/ Alexa

http://indiscutabil.blogspot.com/ Piticul meu

Bogdan

DiDi

Dream

Se reintoarce la Andreea http://vandvise.blogspot.com/

Vespisci



P.S. Vreau sa inceapa naiba scoala. Si sa NU inceapa facultatea... imi va fi probabil dor...

AU GUST

Fiecare an se deosebeste de cel dinaintea lui prin miile de amintiri. Majoritatea amintirilor mele sunt prinse de adierea brizei de vara. Miros a soare si a mare, au gust verde-caprui si sunt moi precum o vata de zahar cumparata cu ultimii bani din tabara. Fiecare vara are parfumul sau specific de nu-ma-uita, fiecare sarut are gustul ei propriu, fiecare privire te face sa visezi. Vara mereu isi lasa amprenta asupra noastra:ne face sa vrem mai mult, sa ne distram, sa simtim ca doar o viata avem si trebuie sa ducem totul la extrem. Adrenalina, peripetii, aventura si multe alte cuvinte din campul lexical al distractiei iti dau viata peste cap, fara a-ti parea rau de vreo secunda irosita in mod absurd. Si ce este cel mai important: Vara este a ta, nu o imparti cu nimeni, iti permiti sa fi egoist si sa iti placa, poti sa iti oferi orice placere si sa nu iti para rau de nimic. O sa ai destul timp de regrete in toamna. Ultima luna din vara se simt la cote maxime, se deseneaza cu creioane viu colorate si se vrea a fi de neuitat. De azi saruturile AU GUST de un doi bine conturat cu nisip si mult, mult rosu...

Adio perfect

Un timp necunoscut si un loc abstract. Un EL obositor, avand pe piele impregnat mirosul de spirt vechi si o EA rece si o prea patetica actrita incercand sa isi ascunda lacrimile...

-Ma intreb daca te mai doare...-Te intrebi prost. Tu, mereu desteapta, nu stii raspunsul la intrebarea asta? Am uitat, iubita, am uitat tot!-Acum imi zici iubita? E cam tarziu, ce-i drept! Si ce bine ca ai uitat. Esti un actor prea bun ca sa nu te cred.-Nu are sens afirmatia ta, nu au sens lacrimile pe care incerci ca o proasta sa le ascunzi.

Si o plesneste!

-Nu mai plange, nu mai are rost. S-a consumat tot, nu intelegi?-Nu plang pentru tine, retardatule! Plang pentru noi, pentru doi-ul nostru, pentru amintirea noastra. Nu mai avem nimic, nimic!-Hai ia o tigare si taci. Obisnuiam sa te iubesc cand nu te auzeam vorbind. Cuvintele tale erau cosmaruri, de cele mai multe ori adevarate-Doar asa o sa mai am gustul tau in gura...-Tu, am impresia ca nu observi ca as vrea sa te tin in brate si dupa sa fug, cu parfumul tau prins de pielea mea...-JD-ul e mai bun, mai scump, mai ametitor-Dar nu mai visator... Copilo, imi e dor de visele tale...

Si il plesneste!

-Acum fraiere?! Acum iti e dor?!-Nu exista acum, nici macar atunci... E doar o despartire relativa.-Nu, de data asta e defintiva.-Si vinul si noptile si marea? Unde sunt? Le-ai uitat si pe ele? De ce? Ce s-a schimbat?-In afara faptului ca m-ai distrus de nenumarate ori, ce altceva s-ar mai fi putut schimba?-Inca esti a mea-A ta...-Pot sa te sarut inca o data? De adio, iubita!-Baiete esti prost iar eu nu sunt o curva p-un trotuar!-Poftim?!
EA pleca zambind intorcand totusi putin capul pentru un ultim raspuns:
-Asa e, tu nu asculti Vama Veche!

Inca exista amintiri verzi. Si cant te vad apar iar acei fluturasi pe care am crezut ca i-am omorat cu o luna in urma

Un meci, nu ca oricare altul

Sa zicem ca imi place fotbalul, ca sunt microbista, ca imi place sa merg la meciuri. si da, tin cu craiova dar uneori(mai des)ma uit la meciurile Stelei din Cupele Europene. Asa s-a intamplat si cand au avut meciul cu scotienii de la Motherwell. Surpriza a fost maxima. Au avut o echipa tanara, linistita in aparenta dar gata de atac la orice ocazie ivita. Onicas a fost jucatorul meu preferat de pe teren:Baiatul stie sa se bage, sa atace sa fure mingea si centreaza relativ bine. Nici Surdu nu a facut un meci urat. Pacat de penalty-ul ratat si cred ca a mai avut pe putin 2 ocazii de gol. Bineinteles ca Nicolita a fost vedeta care a stralucit in sfarsit. Trebuie sa precizam totusi ca adverasrii au fost parca scosi de pe bancile Scolii Nr5 acum 4-5 ani. Nu au avut nimic imprevizibil, nico sclipire, nimic. A fost un tip simpatic de 18-19 ani care mi-a atras atentia dar nimic special. De ce am ales sa scriu tocami despre meciul asta? Pentru ca pentru prima data de cand a inceput sa imi placa jocul Stelei si sa iubesc fotbalul in gerneral, vroiam ca meciul sa tina la nesfarsit, sa curga ocaziile si sa intre mingea aia in poarta de cat mai multe ori in avantajul nostru. Nici macar saruturile lui nu imi distrageau atentia...Iar asta e ceva! Da, sunt fata si da, poate nu vad jocul asa cum ar face-o un baiat dar cel eu una chiar am ramas placut impresionata de ce echipa are Bergodi. Si cred ca ar putea sa construiasca ceva frumos la Steaua, ceva ce ne-ar putea aminti de gloria de altadata...