si cand doare, doare

Dupa cum spuneam..aici inca imi scriu temerile...
Am facut 18 ani, am plans, am ras, am baut, am mers cu masina, am primit trandafiri rosii.
A, si mi-a trimis si Leo mesaj cu "iubitzel". Oare a uitat ca de 4 zile nu m-a mai sunat?! Oricum, nu el conteaza...

Ca sa fie tacamul complet de ziua mea... am aflat ca desi vrei sa vezi o persoana mai buna decat este cu adevarat pana la urma totul in jurul tau iti dovedeste ca te minti singura. Tu inchizi ochii, ii inchizi, iti imaginezi amintiri-iluzii pe care le construiesti din pofta de a te indragostii dar iti dai seama pana la urma ca nu sunt decat acele fantasme depre care tot am visat, vorbit, povestit. Pacat! Credeam ca circumstantele au fost de vina. S-a dovedit insa ca persoana a fost cea nepotrivita.

Nu conteaza. Pot sa pun punct si sa o iau de la capat. Si totusi ramane gustul ala atat de amar, pe care l-ai indulcit cu cateva cuvinte aruncate. Din pacate, din fericire, nu stiu inca... nu regret. Nu pot sa regret ceva din care am invatat sa fiu puternica.

Deja sunt prea romnatica, chiar si pentru gustul meu. Deja dau in chestii lacrimogene pentru mine si am plans prea mult aseara ca sa mai plang si acum. Nu de alta dar nu vreau sa elimin MetaXXXa prin lacrimi :d

Stii, uneori vorbele dor mai mult decat indiferenta. [Asta e pentru un EL apus, apatic din vest]

si uite ca

S-a inchis o perioadadin viata mea. S-au scurs lacrimi, ore, frunze, zile, cuvinte, minute, paturi...ani.
De ce toate lucrurile frumoase au un final? Stiu, mai NE-originala de atat nu puteam fi... Dar m-am plictisit de puncte...puncte..., de iluzii, de viata roz, de zambete dureroase, de vin, de tequilla, de tot, de nimic si de orice.

Se apropie 18 ani si nu vreau. Nu vreau sa fiu singura, nu vreau nici sa fiu inconjurata de oameni care sa-mi zica "la multi ani" si sa nu le pese. Daca ar fi sa aleg unde sa-mi petrec ziua de nastere as alege marea. Nu Constanta! Doar marea. Cu o bere rece, cu un Kent lung si cu tenesii aia rupti cu siret roz. Da, da stiu. Nu m-am maturizat, am ramas copil, nu imi asum responsabilitati si inca dau vina pe timp si spatiu pentru tot ce mi se intampla.

Orice dezamagire trece; insa fiecare din ele lasa o urma. M-am schimbat. Mi-am infruntat salbiciunile si am invatat sa spun NU.

Am cunoscut oameni si locuri noi care imi vor aminti ca e de mii de ori mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat sa regreti ceva ce ai fi vrut sa faci. Regrete nu mai au loc in viata mea.

Si nu e totul bine cand se termina cu bine. Da, ce s-a intamplat in grecia ramane in Grecia dar cum procedezi cand fantasmele se urca cu tine in autocar so te urmaresc pana acasa? Ce faci cand stii ca sunt iluzii dar totusi nu poti sa le trimiti inapoi? Nu merge cafeaua fara lapte, fara zahar care m-a salvat de atatea ori pana acum. Nu merge nici Keith Urban. Nu merge nimic.

Nu-mi ramne decat sa incerc sa ma maturizez putin cate putin, sa nu ma mai atasez atat de repede de sufletul oamenilor, sa inteleg ca lumea se invarte in jurul meu si nu invers... M-am plictisit eu de vorbele astea palide de duh despre maturizare...

Acum inainte de 5 septembrie vreau sa-mi promit mie ca o sa am grija de sufletul meu, de ochii mei, de sperantele si de visurile mele, de mine, de zambetele mele. De azi inainte inima mea nu se mai vinde pe orice gluma buna, surasul nu se mai ofera gratis.

Ma gasiti pe http://lackadaisical-kido.blogspot.com/

Aici o sa-mi ascund temerile. Cat mai rar. Sper!

Cand pui punct nu e virgula

Momentele placute ce au marcat toata clasa a XI a vor ramane impregnate pe piele, pe copertile caietelor, pe initialele scrise cu un pix furat de pe banca a 2 a de pe randul de la mijloc pe pachetul de Malboro Gold. Cum a zis si ea, nu exista "forever" dar cred ca exista "Best" si exista "Friends". Exista doar daca esti capabil sa observi lumea, sa vezi cum se schimba, sa accepti schimabrea si sa te modelezi pe tine insuti. Nu e adevarata vorba aia veche "Cine ma place, ma place pentru cine sunt..." Pentru a da sens cuvinetlor de mai sus trebuie sa stii cum sa te adaptezi. Cred din tot sufletul ca noi toate am reusit mai mult sau mai putin sa lasam de la noi, sa invatam sa ne cerem scuze, sa inchidem ochii la egoismul uneia, la individualitatea aletia, la oribilul simt vestimentar al alteia, am invatat sa apreciem grupul, Santa Fe-ul, Donna, tigarile luate la bucata si Whist-ul/ Tarnib-ul.

Eu vreau sa imi ranesc putin degetele si sa sufere putin tastatura. Vreau sa fie scrise aici cateva momente care nu se vor intoarce in veci, pe care nu le voi trai atat de intens cu nimeni si pe care le voi pretui indiferent cat de obositoare si dureroase vor deveni.

Imi aduc aminte in Santa Fe, dupa 8 Martie cand si-a cerut Greta scuze. Cand am plecat cu Andra noaptea in Mercur ca cica sunt reduceri si s-au suparat baietii pe noi. Cand am iesit cu Amalia si cu Greta la Vin, la un DRY si dupa desi era obosita si o durea stomacul a venit si Sonia si a trimis mesajul pe care inca il am cu "Va ador". Sau cum a reusit Andra sa supravietuiasca cu mine in saptamana de dinainte de Olimpiada la Istorie si mi-a trimis mesajul cu "Pitica mea Herodotica". Sau cand ne intindeam toate pe covor la Greta sa lucram pentru Proiectul la economie si ajungeam sa barfim tot ce misca. Sau cand am curatat piscina Gretei cu Amalia si a doua zi, de 1 Mai am facut baie in jacuzzi cu Sonia, Amalia si Greta. Sau la majoratul lui Miki unde pe cuvant ca noi am avut cele mai tari rochii... La tara la Zan, cu Andra in camera cand baietii erau la majorat..cand am vazut o parte din sufletul ei cum i se prelinge pe fata si stiu, chiar stiu ca i-am pus un mini-zambet inapoi unde ii e locul. Sau Nana si Gossip Girl. Sa stii ca noaptea pe BuBu inca il strig Hachi... Si Blondix, cu extensiile ei. Si Greta cu Report-ul ei pe care inca il am pastrat in jurnal. Si seara atunci in Cover cand trebuia sa ma imbatati pe mine... Si zambetele, lacrimile, bucuriile, nervii, fericirea pe care le-am impartit. Nimic nu o sa schimbe trecutul.

Nu stiu cum o sa fie la anul, nu stiu cum o sa fie fara pauzele in baie, fara sa fim noi, fara planurile cu absolvirea...

Oricum voi inca faceti parte din povestea mea iar atunci cand fiecare va fi pe drumul ei Skipe-ul va asteapta cu cafeaua si tigara de "buna dimineata". Oriunde, oricand.

Nu conteaza cine o sa vina, cine o sa plece, cine imi va sta alaturi la final...Voi veti fi cea mai buna parte a intregii perioade din liceu.

Stii ca prietenia noastra nu are termen de garantie.

Va fi mereu mai mult decat un te iubesc, vor fi lacrimi si zambete, va fi bucurie si tristete dar stii ca sunt aici si stiu ca si tu esti. Mereu si intotdeauna.

La Multi Ani, copil cretin!

Si cand doare, tac

S-a terminat si clasa a11a. Dupa o ultima tigara fumata pe banca din curtea scolii am plecat acasa. Ma simt singura dar nu trista. Trista as fi daca intr-adevar as fi singura. A, nu incerca sa intelegi...
Ma asteapta Cami, Alsia cu noua masina :d si vine si copilu`. Deci vara asta se anunta prea calduroasa si numai plictisitoare nu. Si trebuie sa-mi scriu eseul pentru facultate. Mi-am gasit si un subiect, prea dureros dar care o sa evidentieze excat ceea ce vreau eu.

Pacat de noptiile pierdute, de sticlele golite si de tigarile fumate. Nu-i nimic, nu sunt genul care sa se autocompatimeasca. Imi pare rau ca v-am dezamagit si ca v-am pierdur. Dar oare voi nu m-ati dezamagit pe mine cand m-ati lasat singura? Oare voi nu mi-ati gresit mie niciodata? Eu cand v-am lasat singure?

Astea sunt cu adevarat intrebarile verii si nu :"cu cine o sa stea D la vara?" [Cami stie :))]

Si cand vreau, POT!

Citeam post-urile din lunile, anii trecuti...de fapt am citit tot blogul. Si am ras. Un ras ciudat dar nu prefacut.
Mi-am adus aminte de cei 3 ani de scoala si nu imi vine sa cred ca se termina si clasa a11a si ca vine vara si ca se apropie cei 18 ani si ca nu se mai termina si-urile...
Vreau sa imi pun pe repeat melodiile alea din mail. De ce de fiecare data cad eu prost? A, pentru ca sunt eu proasta, asta uitasem.
Si da, ma simt bine, nu va ramane semn. Multumesc pentru telefon, Greta!

Cum spunea odata Sonia...Daca lor nu le pasa, tie de ce iti pasa?
Sau cum imi zicea Tudor...Daca vrei sa slabesti nu mai inghiti toate kkturile pe care ti le fac unii.

A fost randul meu sa gresesc. A fost randul oricui sa vorbeasca, toti au tacut. Nu am vrut nici eu sa mai vorbesc, sa mai explic, sa imi para rau.

Tinem cuiva apararea, imploram ("pentru mine") ca sa fie bine iar cand rolurile s-au inversat s-a dovedit ca tot Sonia a avut dreptate. Momentan ma enerveaza ca are atat de multa dreptate si ca eu nu am invatat nimic de la ea, asa cum a invatat Amalia.

A, si de ce persoanele carora tu le acordai votul de incredere te lasa balta? De ce cele care se presupune ca nu te cunosc atat de bine au rabdare sa te asculte si sa iti dea pentru a mia oara sfaturi fara sa stie daca iti fac un bine sau nu. Dar m-am plictisit, m-am saturat ca mereu cuvintele lor sa se loveasca de zidul ala tampit de prostie voita. Ar fi trebuit sa risc eu pentru mine...

Nimeni nu a avut rabdare sa ma trezeasca la realitate. Nicio probleme ma trezesc eu, departe de tot, de TINE, de VOI, de foc, de prietenie, de aer inchis si de lacrimi pe telefon, de cosmote, de masina, de tot ce imi dadea asa-zisa putere sa zambesc. DE fapt zambeam ca sa nu plang si Sonia(da, iar Sonia) avea dreptate cand spunea ca am probleme graaaaave cu increderea si respectul. Si avea dreptate si cu cine mi le-a provocat.

Trebuie sa invat sa ma dewscurc cu neutralitatea.

A, increderea era la Bailesti, in camera din fata, atarnata pe canapeaua neagra. Ma astepta.
Inca nu imi se potriveste chestia cu increderea si respectul. Era bine cu oamenii in jurul meu. Asa..nu am decat haina asta veche si care ma strange. Si totusi daca o sa tin cura de la Tudor poate-poate o sa imi fie buna si totul va fi bine.

Pana data viitoare, cine-stie, poate o sa imi dedice si mie cineva melodia aia cu Lumea la picioare, pentru ca eu am incercat sa le pun prea multor persoane lumea la picioare dar picioarele lor nu au vrut lumea, s-au multumit cu mine.
M-am saturat de patul meu de acasa...inca mai am cei 300 de euro, poate plec putin!

Stay Still

Sa zicem ca "I`m back"

nu mai!

Te urasc cum vad cat de repede trece timpul si te pierd. Cand nu te intereseaza si nu vrei sa vezi ca m-am atasat de tine. Cand nu vezi cum imi tremura tot corpul cand te aud ca vorbesti de altele de fata cu mine. Cand ma incordez instantaneu daca ma tii in brate. Cand vrei sa ma pupi si nu stii de ce. Cand te las sa ma pupi, apoi uiti si cum ma cheama. Cand ma simt folosita dar si cand te folosesc eu.

Cand vad ca NU mai vrei si totusi, NU stiu de ce, inca nu poti sa iti tii manile departe de mine.


Eu:Stii, a inceput sa imi placa situatia asta.
Andra:Nu te obisnui prea tare
Eu: da, stiu ca o sa dureze pana apare alta


PS : Inca ma doare cand imi zici numele si cand nu tii minte pe cat sunt nascuta...

Nu inteleg de ce iti fac eu crizele. M-ai intrebat daca sunt sigura ca vreau sa ne despartim. Ti-am spus un mare nimic, m-am intors si am plecat. Chiar nu ma inteleg. Un lucuru cert este ca ma plictiseste pana si atentia pe care nu mi-o dai, pana si privirile alea pe care stiu ca nu ai cum sa nu mi le oferi. Ma plictisesti dar imi pare rau ca eu m-am desprtit de tine si ca tot eu as vrea sa fie ca la inceput... Dar cand e punct nu e virgula!

a mea

BLONDIX, DENISA TE IUBESTEEEEE

de cand te am

Niciodata nu am vazut cu ochi buni ziua de 14 februarie. Nu ca as fi vreo traditionalista convinsa sau ceva de genul asta. Doar ca niciodata nu a fost nimeni acolo sa ma tina de mana in ziua asta, sa imi zambeasca si sa stiu ca e al meu. Mereu a intervenit ceva sau cineva si culmea ajungeam singura. Imi scriam durerea cu lacrimi, imi luam berile si tigarile cu mine intr+o lume in care EL era acolo si ma tinea in brate.
Niciodata nu am avut cui sa ii iau cadou, pentru cine sa ma gandesc in ce sa ma imbrac, cui sa ii demonstrez ca sunt mai mult decat incantata sa imi petrec ziua de 14 cu el...

Pana anul asta.

E usor sa zambesc cand esti tu cu mine. E usor sa fiu eu cand stiu ca esti tu acolo in caz ca ceva nu merge bne. E usor sa fac crize cand stiu ca tu ma intelegi. Si e atat de usor sa ma indragostesc de tine.


Nu vreau sa ma plictisesc, nu vreau...dar ma cunosc...

P.S. Camiiiiiii stii ca denisa te iubeste muuult de tot!

Iar si din nou!

In primul rand...nu am mai scris de 2 luni.
Nu am chef. Nici inspiratie. Nu sufar, nu ma bucur, nu rad. doar traiesc.
Mi-a disparut gustul pentru scris...A fost inlocuit cu cel pentru FANFIC-uri[Piticule, te iub pt asta]. Cred ca Draco a devenit subit simbolul fanteziilor mele cele mai ascunse.
El cu ochii verzi a disparut din peisaj, l-a inghitit marea cu tot cu amintiri. Ne mai sunam uneori, doar sa stim ca traim, ca mintim si ca inca ne detestam pentru ca ne-am consumat tot ce aveam mai bun in noi. E patetic de trist cum obisnuiam sa spun candva...Dar de cele mai multe ori e bine sa intorci capul, sa iti stergi lacrimile si sa cauti mai departe. Lumea nu se opreste in loc doar pentru ca "your first love" te inseala si isi gaseste refugiul in bratele alteia.

Acum am alte lucruri mai bune de facut. Gust viata cum nu am mai gustat-o niciodata. Da, lucrurile duse la extreme incep sa isi puna amprenta asupra ochilor mei care incet incet isi castiga nuanta de negru sters iar mainile incep sa oboseasca de atatea mangaieri irosite. Dar o sa am atat de mult timp sa ma gandesc la tot ce pierd si castig si iar pierd in perioada asta. Din nou am un EL cu ochi caprui care stie ca sunt nebuna si crede in mine. Da, m-am indragostit din nou doar ca nu vreau sa mai fie ceva de o vara. Vreau mult. Vreau sa iubesc din nou, sa am curaj sa ofer tot si sa primesc tot. e atat de simplu sa visezi cand ai oamenii potriviti langa tine.

Si stiu ca am fost o BITCH cu toti si toate si uite ca inca sunt aici langa mine, inca imi dau vise si palme si inca ma iubesc. Imi pare rau fetelor ca uneori sunt o scorpie si ca va stresesc cu "Da` totusi dupa cat timp pot sa ... " Stiti ca va iubesc pe toate!

Sa nu uit nici de prietenul prietenei mele care m-a ajutat cu Iub si care m-a invatat cum sa rulez hartia de 10 LEI :))
Si nici de Copilu` care nu s-a speriat cand a aflat...ei bine..stie el :))

Asadar, nu stiu inca unde o sa ajung daca merg pe calea asta dar nu vreau sa ma mai uit inapoi. M-am uitat de prea mult ori si nu am rezolvat NIMIC! Doar m-am pierdut pe mine.



Si daca ai fi aici, m-ai intelege?