Pentru Acelasi EL si totusi diferit

Stiu ca iti este greu. Stiu ca esti orgolios.
Dar simt cum te pierzi de tine, te desprinzi de propria pesonalitate si suferi.
Prefer sa te pierzi de mine decat sa te vad pe tine descumpanit.
Esti stalpul realitatii mele dar eu nu te mai pot duce in visare. Nu mai pot.
Esti tern si diabolic de pasiv.
Esti Tu si apoi nu vrei sa iti amintesti cum e sa fii tu, nu celalat.
Te urasc pentru toate lacrimile sarate care si-au gasit salas pe obrajii mei si te iubesc ca imi dai forta sa le suport tristetea cu iz de metal.
Da, ai avut dreptate. Tristete cu iz de metal.Dura.Platonica dar dura.
Sunt aici.Nu conteaza daca ai nevoie de mine sau nu. Voi fi mereu.
Si daca te doare atat de tare priveste inainte si nu uita sa-ti privesti cuta din mijloc de pe degetul mare de ma mana dreapta. aminteste-ti de mine.
Prezenta ta in mine o resimte intreaga-mi fiinta.





[Ai grija,uratule,de tine si nu te speria. Voi acolo sa iti tin capul pe pieptul meu, voi fi acolo sa iti tin tristetea in ochii mei.Daca nu te pot face sa visezi iti voi da din visele mele. Acum lacrima nu o mai ascunde in inima ta ci arunc-o spre buzele mele.]

Te iubesc. Si nu astept sa imi raspunzi nimic. Vreau doar sa fii sincer cu mine si sa iti lasi apatia uitata pe stejarii dornici de amintiri reci. Vreau sa iti amintesti cum e sa zambesti si sa visezi cu mine. Vreau sa inchizi ochii si sa ma faci sa simt. Nu vreau sa aud, nu vreau sa mai stiu. Vreau sa simt, sa TE simt.


"Am doar o geanta cu haine"
"Si pe mine..."
"Ce spui?"
"Nimic."


Ne obisnuim cu verbul "a stii" si uitam cum este "a simti".

Intre noi e un joc al sortii.Cateodata mizam pe noroc si ne desprindem coroana de fluturi, spre zbor, spre sobrul infinit si cateodata pierdem minti si castigam sperante. Intre noi e un condiment picant,cu gust de buze carnoase, o reteta culinara afrozisiaca din maini si inimi turbate. Uneori pun mana pe suflet si bate atat de tare...ca mana-mi cade-nvinetita in genunchi. Mi-ating ochiul stang si simt cum pleoapa vibreaza numele tau...la rascrucea dintre obsesie si simt ma aflu eu. Alteori te aud in tulpina copacilor si imi izbesc atat de tare trupul de pamant si sper ca norii se desprind din cer si mi te-aduc mai aproape...Intre noi e o rugaciune sparta...In tandari ,in praf si dorinte; cu noianul de fluturi navalnici ne-ngropam in rodul trupesc. Uneori sufletul-ti cade in falduri, mulaj pe trupu-mi posedat de farmec. Adulmec esenta de piele arzatoare si fluturii ma patrund prin abisul mut...Cateodata iti sfarm carapacea inchisa de fiori inchistati in pudoare si cu silabele impleticite iti patrund cu doua cuvinte obrazul...
TE IUBeSC

Sunt ciudata.

Nu mi-e clar de unde vine fascinatia asta, ca omul este deasupra tuturor vietuitoarelor.
Poate ca din senzatia ca „omul” e altceva decat suntem obisnuiti sa credem. Ca e o faptura primitiva si nevinovata, facuta doar ca sa traiasca. Sa stranute, sa danseze, sa se perpetueze, sa fie pur si simplu. Cu uimitoarea capacitate de a se preocupa de alte fapturi din jurul lui, de a avea grija de ele, de a le oferi un ajutor bazat pe misteriosul „bun simt”. Asta pana la moarte; dupa nu mai urmeaza decat o vesnica plictiseala.
Daca-mi spuneti ca "nu-nu-nu si nu-nu-nu", omul e mult mai mult, viata e mult mai mult, viata de apoi e mult mai mult, iubirea e mult mai mult etc. etc. etc. va asumati riscul sa va raspund, desi faceti parte din familia mea extinsa artificiala (si tocmai de aia!): „Why don’t you take a flying fuck at the moon?” Omul e doar un actor trecator. Si eu sunt ciudata.

„Eram fericita in cub, in patrat sau in paralelipiped, ori pur si simplu intr-o serie de cercuri concentrice?” Mie imi apare o linie dreapta ca pe un monitor de spital cand ma gindesc la lucruri de-astea.

O prostituata

Se uita in oglinda. Ce vede?

E chiar ea. Parul ii este ravasit, de parca un muson s-ar fi oprit in intregu-i trup. In aer plutesc parfumuri ieftine, sticlute pe care si le-a procurat(douazeci la zece mii) din bazar, duminica trecuta, cand lumea venea cu flori de la biserica. Ieftini si ei, oamenii ce dau pomana catre Dumnezeul deformat de preotii corupti. Ar vrea sa asculte ceva jazz, blues, ceva care sa ii limpezeasca imaginea de tarfa.

Verde deschis, orbitor, din oglinda murdara de sperma o invaluie in uitarea cu gust de lacrimi uscate. A cuprins-o nepasarea. Cum sa fii nepasator si sa iti bagi degetele in ochi apoi in urechi, ca sa nu auzi, sa nu vezi, sa nu auzi muzica odioasa a vecinului din blocul de vizavi, sa nu vezi chilotii care se-nfing dizgratios in fundul matroanei de la parter?
Lumina ii putrezeste pe fatza invelita-n farduri pastelate. Nu stie cum sa se acopere, nu vrea sa auda de filosofii ieftine, cu "un nou inceput", cu "renastere", cu "reincarnare", cu "altceva".

Ea este ea si nu se poate schimba. Nu vrea sa se schimbe;se aseaza pe jos, in hol, pe covorul mototolit, cu gandaci zdrobiti de tocu-i de starleta europeana. Ia o carte cu ea, ceva poeti ieftini, care-si vand cartile la coltul cartierului, pe o vodka, sau... Nici ea nu mai stie. Poate s-a si culcat cu ei!

Sta.Incearca sa inchida ochii si sa viseze. Isi aduce repede aminte de asta noapte. Un telefon si-atat; s-a trezit de mana cu el, cu mana-i hidoasa in parul sau lins, care niciodata nu-i sta bine, frecandu-l ca pe o urma de jeg de pe gat. Jeg - zambeste. De ce zambeste? Poate ca i-a ramas o urma pe gat; o urma de jeg. S-au plimbat de mana si au nimerit intr-o carciuma goala. Tobosarii erau beti deja, asa ca s-a apucat sa fredoneze Duffy de parca era la ea in cuib, in dus.

Nu ii este rusine, niciodata nu i-a fost. S-a crezut responsabila pentru faptele-i sarite ca arcurile in paturile ce scartie noaptea in caminele studentesti. Trup peste trup. Nu-i spune nimic.

Sex - incepe sa se amuze precum o adolescenta naiva, inconstienta de prostia-i catastrofala.

L-a cucerit. Asa a facut cu toti. I-a cazut in brate ca un bolovan, ca o bivolita in noroi, la soare. Vroia sa-i demonstreze ca nu s-a folosit de el, ca el se foloseste de ea, o foloseste ca pe o "carpa" murdara de sangele unui nou-nascut strans de gat de cordonul ombilical.
Nu impresioneaza cu clisee gen: "baiete, esti prost, iar eu nu sunt o curva, pe-un trotuar..."

Ea stie ca e tarfa. O tarfa ieftina, ca niste capsuni ramase pe o taraba ruginita, verde voma, din piata: "ia-le, maica, sa plec si eu acasa..." Are zdrente-n par. Da. Se mai uita o data in oglinda. Isi aminteste cum ii dadea sa bea vodka din gura ei, cum ii impartasea fantezii furate dintr-un roman scris de o alta tarfa.

Crede c-ar fi trebuit sa o cheme "Vanessa". Ce nume! Radea isteric cand ii povestea matahala de langa ea, din patul acoperit cu un cearsaf inca patat de sperma, radea isteric cand ii povestea ca a dezvirginat-o intr-o noapte de aprilie. Nici nu mai stie cand si-a pierdut o lingurita de sange vaginal si, cu atat mai putin, in patul cui.

Se mai uita o data-n oglinda. Vede ca are doua bobite de sperma pe gat. S-a scurs in bratele lui, ca o rama de canalizare, nu i-a pasat ca scanceste ca un bolnav de TBC, ca geme ca o virgina neatinsa, se prefacea... Si se preface ca intr-un vis, teribil de indepartat de realitate. Ea nu exista. S-au dus visele ; bivolul de langa ea fumeaza tigara "de dupa" si ii spune ca o iubeste. Il injura in gand: "a intrat in mine ca un animal, scumpul de el!"

Este obscena si lumina diminetii o incita.

"Mai vrei o scena? Mai vrei sa-ti invineteasca un san?"

"Nu"...

Se imbraca, ii spune eterna replica:

"Te-ai folosit de mine... eu nu sunt ceea ce crezi!"si-l lasa cu pantalonii in vine, el urland dupa ea: "Tarfo!"

Zbiera tacut pe strada pustie. Uita ce lasa in urma si pleaca sa se demachieze; nu se intreaba daca i-a dat banii, ii e ciuda ca i-a curs rimelul.

Cumpara portocale si se duce sa-si faca o salata. Ia si un ziar, sa citeasca de cine-stie-ce patetica adolescenta gasita spanzurata si zgariata pe trup cu BIC-ul. Se uita in oglinda, se vede. Ia batista dantelata si isi retuseaza machiajul, zareste si bobitele de sloboz pe pielea roz. Isi da jos hainele care miros a tutun si a gemete, a amor ieftin,se pregateste pentru o noua zi. De munca.

Cine va fi diseara?

[Inspirata din 11Minute a lui Coelho... Si totusi, o prostituata nu neaga, nu uita si nu zambeste. Ea rade si profita si se usuca. Moare in incercarea de a uita a trai. Decent sau nu...Asta nu conteaza...]

Simt ca te indepartezi si eu ma indepartez cu tine. Stiu ca nu mai suntem la fel...Oamenii se schimba dar dragostea ramane la fel.

Oare?!

Doua inghetate

Imi planific visul... E o prostie. Pana la urma si a visa e o prostie.
M-am plictisit sa privesc uimita la miile de vieti perfecte, la zambetele oamenilor nepasatori si la tristetea celor "asa-zisi" fericiti. Viata e ciudata. Si eu sunt ciudata. Poate chiar si modul meu de a gandi e ciudat.

Tot ce imi vine acum in mintea mea parfuita sunt Doua inghtate. De capsuni, bineinteles...

Inghetata 1: De ce crezi ca nu se ating de noi?
Inghetata 2: Probabil le este teama. Daca ne vor gusta, timpul o va lua din loc.
1: Crezi ca pentru ei timpul s-a oprit?
2: Da...
1: El este orfan de femeie!
2: Iar ea se simte femeie decat la pieptul lui.
1: Ce dialog banal. Pana la urma tot vor degusta din noi.
2: Imi vor ramane afinele
1: Si mie capsunele


Da. Timpul nu s-a oprit niciodata pentru noi. Am imbatranit amintiri si am uitat clipele ce aveau memorie. Acum ne hranim cu o iubire apusa.

Stii...Eu tot te iubesc, chiar daca imi mananci capsunele mereu!