28 mai 2008

Am un viciu: IUBESC


Sunt nebuna. Iubesc un mort.

Ma hranesc cu lacrimile lui de sange si ii gust din sufletul fantomatic. Ma imbrac cu apus de soare si plec sa ii plang eu patimile verzi. Ah, cat doare sa ating marmura aceea rece si sa ma inotrc in negura vietii trecute. E nopatea rosiatica ce ne ascunde amorul, e cimitirul ce pleca urechea la sopatele noastre.

Unde e Simbolistul Bacovia sa ii descriu ce simt, sa aseze pe rime si sa potriveasca masura cat mai bine pentru amandoi? Aud purtate de vant cuvinte, ramasite de iubire cum se lipesc pe pielea-mi si cum ma poarta in visare.

Am si eu un viciu. Iubesc. Dar iubesc un mort ce nu va invia, iubesc un mort al carui miros moribund ma ajuta sa-mi imbatranesc timpul.

Doare, dar nu atat de tare.

3 comentarii:

Andra spunea...

Piticul meu mic, daca tu zici ca doare, dar nu atat de tare, atunci ... ei bine, poate chiar e mort.

Hai sa gasim un viu. :)

Lil` DreaminGirl spunea...

poate deja e gasit piticule. Doar ca inca nu mi-am plans toate larimile. Am nevoie de timp. urasc timpul.

:*

Andra spunea...

Urasc la fel de mult ca si tine timpul.Ce cuvant dureros,inutil si totusi frecvent.

Plange-le mai repede. Ca sa uiti ...