O zi ciudata.

Eu si pitic intr-o lume ata de banala si plina de roz si rosu...Mie chiar imi e teama de rosu.In fond e culoarea sangelui care imi domina buzele, culoarea apatiei mele care se desfata cu propria persoana in propriile vise

Singura.Mai sunt cateva ore pana in 14 Februarie, faimoasa valantine's day.Si ca in fiecare an nu am pe nimeni.Doar pe nebunele mele colege.

O sa ne imbatam din cola si o sa fumam la nesfarsit ciocolata.Asta in cazul in care nu vom fi prea deprimate incat o sa ne limitam in a ne plimba in uitare.

Sper ca pitic sa rezolve problema cu firul realtitaii ei....Vreau sa radem, sa zambim, sa visam si sa calatorim poate pentru prima oara in acele locuri fantastice, acele locuri ale realtiatii in care este atat de usor sa visezi

Asa e pitic ca nu o sa fim deprimate?

Bebe...tu o s visezi cu noi?

Veve si andrutza raman sa nzvigheze de aripile dansului dragostei...Ele ne leaga de lumea iubirii...Si e bine sa vezi oameni apropiati fericiti.

E frustrant sa vezi necunoscutii pe strada sarutandu-se si jurand credinta vesnica

Am jurat si eu asta odata si mi s-a spus supus:"De ce ti-as mai spune ca te iubesc daca nu as fi convins pentru toata viata?" Oare viata lui a durat doar 2 luni?!

Si acum probabil te-as ierta.Decat acum.In secunda viitoare vei fi tot virusul care mi-a distrus lumea mea ireala a visului...Deja secunda viitoare e aici. Imi esti indiferent.

Am si eu "valentini":pitic, criss,......

De data asta am cui sa spun fara rusine "TE IUBESC"