11 aprilie 2008
Aceeasi intrebare
28 aprilie 2008
0Ah, cat de aproape si atat de departe.
Un baiat ratacind in oars si o fata singura zambind. Se intalnesc, se plac. Totul e obisnuit pana acum. Si el o ia de mana , ea il saruta, profund si unic dar surpriza! sarutul ii trezeste amintiri. Merg mana in mana si isi zambesc, ea il priveste cu dor si durere el cu placere si minune. O melodie le acompaniaza discutiile inimilor. Se inteleg din respiratie, e de ajuns sa fie convinsi ca traiesc pentru a se putea imbata din propria lor esenta. Ei au un doi, un doi unitar, perfect si plin de substanta omogena, amestec saturat de un EL si o EA.
Pe banca rece din piatra ii priveste cu umbra de invidie o alta ea. Se gandeste la un trecut, cand avea si ea un doi, poate mai puternic, mai fortificat dar Doamne, atat de usor de fisurat. Zambeste amagitor spre cei doi si isi pleaca capul in fata puterii iubirii lor. Se ridica si pleaca. Se va intalni cu celalalt el. Dar nu mai este acelasi Doi si doare.
Cat ar vrea saraca visatoare tintuita pe o banca de piatra sa fie acelsi EL. Dar s-a schimbat. Timpul schimba, raneste si vindeca. Dar te schimba.
Acum povestea e altfel: O tanara NAIVA visatoare si un EL rece si indiferent.
Ramane intrebarea: Si iubirea?!
Raspunsul....
Concluzii
0Un Soare clad si dulce care imi inspira descrieri patetice de gradinita.
Stiu, dupa un zambet tot un altul vine dar tu oare stii ca dupa o lacrima tot ploaia va cadea?!
Un inger la Unison
05 aprilie 2008
Filmul de la ora 8
1Amurg rece.
Film plictisitor,companie agreabila.
Si o seara Semi-ratata. Daca nu ar fi fost EL probabil as fi ramas cu gust amar.
Cercul amoros incepe sa se destrame, eu incep sa stiu ce vreau.
Scafandrul are dreptate: Limita ti-o impui singur si reusesti. Daca astepti ca altcineva sa iti decida soarta, sa iti delimiteze vietiile atunci te resemnezi sa fii o unealta a destinului.
Pana acum am lasat totul la voia destinului, nu m-am mai implicat in viata mea. Viata mea, da, caci am o viata si nu ma bucur de ea. Nu cred in destin, nu in soarta, nici in planificari, dar cred in mine si in ce pot eu sa fac. Si pana acum nu am facut nimic...
Trebuie sa devin fluture, sa renunt la viata ca o leguma, la limbajul complicat pe care il folosesc.
Filmul de azi mi-a artat ca nu e greu sa fi normal, ca nu e bine sa te lasi invins.
Si totusi, sunt de acord cu Mirel: Era mai bine o drama psihologica!
Filmul m-a marcat!
In mod pozitiv sau negativ?! Nu stiu, voi afla!
Mereu aceeasi noapte
0A doua nopate in care ies afara fara sa isi dea mama seama. Pacat ca azi va afla, adica maine dimineata. Hainele sunt dusmanii mei cei mai aprigi pentru ca nu se usuca mai repede. Voi raci cu siguranta. Dar nu mai conteaza. Aveam nevoie de o baie rece. Lacrimile nu au fost prea reci.
Dar stropii parca imi cunosteau sufletul, ma alintau. Ma uit la mine si zambesc in luciul pal, caci vad un chip strain, dur si uitat.
Sunt obosita sa lupt pentru mine, obosita sa fiu surda la ce zic ceilalti, obosita sa sufar.
Ce e cu atat suferinta la varsta mea?! Tu te distrezi, copile cu fete, cu baietii si ma compatimesti pe mine, o aliata a timpului, o nebuna a lumii, un zid al nepasarii.
Si de maine stiu ce vreau. ACum nu! Acum e bine la caldura, e bine in pat cu plapuma care ma protejeaza de lume. E bine sa aud respiratia ploii si sa nu mai simt stropii pe pielea uda. Acum e bine sa uit pana si de mine, pentru o secunda care sa dureze cat vreau eu! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau lacrimi.
Nu sunt singura. Am clasamentul meu in care unii urca, unii coboara, dar nimeni nu stationeaza!
Fara durere
0O nopate trista si rece de Aprilie. Stropii de ploaie nu inceteaza sa imi bata in geam. Anunta cate minute din nopate mai sunt.
"Ti-amintesti cum rupeai bucati de soare?Cum te inveleai in roua si radeai?"
Da, imi amintesc. Dar acum sunt doar un demon bantuind prin inimi de pelin
arunc amar si suflarea ingereasca am pierdut-o intinata pe buzele murdare de sarut.
Incearca doar sa zambesti caci eu am si uitat sa imi mai parcurg drumul. Azi ocolesc pietroaiele de lacrimi si de fum.