Filmul de la ora 8

Amurg rece.
Film plictisitor,companie agreabila.
Si o seara Semi-ratata. Daca nu ar fi fost EL probabil as fi ramas cu gust amar.
Cercul amoros incepe sa se destrame, eu incep sa stiu ce vreau.

Scafandrul are dreptate: Limita ti-o impui singur si reusesti. Daca astepti ca altcineva sa iti decida soarta, sa iti delimiteze vietiile atunci te resemnezi sa fii o unealta a destinului.

Si nu vreau!

Pana acum am lasat totul la voia destinului, nu m-am mai implicat in viata mea. Viata mea, da, caci am o viata si nu ma bucur de ea. Nu cred in destin, nu in soarta, nici in planificari, dar cred in mine si in ce pot eu sa fac. Si pana acum nu am facut nimic...
Trebuie sa devin fluture, sa renunt la viata ca o leguma, la limbajul complicat pe care il folosesc.
Filmul de azi mi-a artat ca nu e greu sa fi normal, ca nu e bine sa te lasi invins.

Cand m-am lasat eu invinsa?!

Si totusi, sunt de acord cu Mirel: Era mai bine o drama psihologica!
Filmul m-a marcat!
In mod pozitiv sau negativ?! Nu stiu, voi afla!

PAna la urma viata e o scena, un film pe care il vedem ruland sub ochii nostrii si ne intrebam mereu cum trece atat de repede. Cum se intampla de se termina cand inca nu am apucat sa constientizam ca a inceput?!

Poate voi revedea filmul de azi, poate il voi digera si il voi percepe altfel. Acum stiu decat ca totul se repeta la nesfarsit doar ca actorii sunt altii, timpul e altul.

Dar paralela exista!