Fara durere

O nopate trista si rece de Aprilie. Stropii de ploaie nu inceteaza sa imi bata in geam. Anunta cate minute din nopate mai sunt.

Ce prosti!

Nopate mea nu se va termina in dimineata. Sarutul suprem formati in urma contopirii dintre cele doua surori monocromatice nu va alunga teama mea de lume, nu imi va speria pofta de visare.

O lacrima absurda si plina de durere cade dar nici asta nu ma impresioneaza. Cate altele au mai cazut. Dar lacrima ma infioara, ma cuprinde nepasarea, vechea mea prietena. Sunta pasiva la melodia ce se aude in casti, sunt pasiva la zgomotul tastaturii. Aud doar glasul somnoros al mamei care zice sa dorm.

Sa dorm?! Nu, nu pot. E o nopate prea frumoasa ca sa inchid ochii. Probabil isi va da seama ca am stat afara in ploaie pentru ca nu stiu cum sa imi usuc hainele mai repede. Sunt nebuna si sigur voi raci. Dar nu conteaza, nu mai plang, nu ma mai doare.

Nebunia doare?!

"Ti-amintesti cum rupeai bucati de soare?Cum te inveleai in roua si radeai?"

Da, imi amintesc. Dar acum sunt doar un demon bantuind prin inimi de pelin
arunc amar si suflarea ingereasca am pierdut-o intinata pe buzele murdare de sarut.

Nu incerca sa ma intelegi, nu vei reusi!
Incearca doar sa zambesti caci eu am si uitat sa imi mai parcurg drumul. Azi ocolesc pietroaiele de lacrimi si de fum.