Ah, cat de aproape si atat de departe.

Un baiat ratacind in oars si o fata singura zambind. Se intalnesc, se plac. Totul e obisnuit pana acum. Si el o ia de mana , ea il saruta, profund si unic dar surpriza! sarutul ii trezeste amintiri. Merg mana in mana si isi zambesc, ea il priveste cu dor si durere el cu placere si minune. O melodie le acompaniaza discutiile inimilor. Se inteleg din respiratie, e de ajuns sa fie convinsi ca traiesc pentru a se putea imbata din propria lor esenta. Ei au un doi, un doi unitar, perfect si plin de substanta omogena, amestec saturat de un EL si o EA.

Pe banca rece din piatra ii priveste cu umbra de invidie o alta ea. Se gandeste la un trecut, cand avea si ea un doi, poate mai puternic, mai fortificat dar Doamne, atat de usor de fisurat. Zambeste amagitor spre cei doi si isi pleaca capul in fata puterii iubirii lor. Se ridica si pleaca. Se va intalni cu celalalt el. Dar nu mai este acelasi Doi si doare.

Cat ar vrea saraca visatoare tintuita pe o banca de piatra sa fie acelsi EL. Dar s-a schimbat. Timpul schimba, raneste si vindeca. Dar te schimba.

Acum povestea e altfel: O tanara NAIVA visatoare si un EL rece si indiferent.

Ramane intrebarea: Si iubirea?!

Raspunsul....