Un sfarsit tomnatic de septembrie.
O unda de placere in privire, putin praf pe unghii si multa, multa incredere in albastrul cerului.
Parul pare a se fi indragostit de rugina frunzelor iar pletele-mi plaide si medii nu se satura sa fie adorate de adierea vantului. Si ce pacat ca nu imi odihnesc pleoapele pe pieptul tau.
S-a dus si luna mea preferata din an. A fost bogata:A avut zambete si ploi, vant si furtuna in priviri, firg si cuvinte de nepasare. Si cel mai important, septembrie a avut un ton de verde crud, cum nu l-am mai vazut de mult timp. Si am fost fericita.
Acum a plecat. Si-a luat ploile si razele terne de soare, si-a impachetat valul de infuzie de vise si si-a prins inpar un sarut. A promis ca il va aduce inapoi.
Stii, acum suntem Nana si Ren. Ei au avut o iarna. Noi avem un Septembrie visator. Ei au pierdut, nu?
1 comentarii:
Poate voi n-o veti pierde decat intr-o alta toamna poate mai rece, cu alti nori la orizont. Nu iti spun ca ai amintirile, este egoist din partea mintii sa tina in ea atatea lucruri frumoase ce taie treptat in carne.
Trimiteți un comentariu