si cand doare, doare

Dupa cum spuneam..aici inca imi scriu temerile...
Am facut 18 ani, am plans, am ras, am baut, am mers cu masina, am primit trandafiri rosii.
A, si mi-a trimis si Leo mesaj cu "iubitzel". Oare a uitat ca de 4 zile nu m-a mai sunat?! Oricum, nu el conteaza...

Ca sa fie tacamul complet de ziua mea... am aflat ca desi vrei sa vezi o persoana mai buna decat este cu adevarat pana la urma totul in jurul tau iti dovedeste ca te minti singura. Tu inchizi ochii, ii inchizi, iti imaginezi amintiri-iluzii pe care le construiesti din pofta de a te indragostii dar iti dai seama pana la urma ca nu sunt decat acele fantasme depre care tot am visat, vorbit, povestit. Pacat! Credeam ca circumstantele au fost de vina. S-a dovedit insa ca persoana a fost cea nepotrivita.

Nu conteaza. Pot sa pun punct si sa o iau de la capat. Si totusi ramane gustul ala atat de amar, pe care l-ai indulcit cu cateva cuvinte aruncate. Din pacate, din fericire, nu stiu inca... nu regret. Nu pot sa regret ceva din care am invatat sa fiu puternica.

Deja sunt prea romnatica, chiar si pentru gustul meu. Deja dau in chestii lacrimogene pentru mine si am plans prea mult aseara ca sa mai plang si acum. Nu de alta dar nu vreau sa elimin MetaXXXa prin lacrimi :d

Stii, uneori vorbele dor mai mult decat indiferenta. [Asta e pentru un EL apus, apatic din vest]