Si cand vreau, POT!

Citeam post-urile din lunile, anii trecuti...de fapt am citit tot blogul. Si am ras. Un ras ciudat dar nu prefacut.
Mi-am adus aminte de cei 3 ani de scoala si nu imi vine sa cred ca se termina si clasa a11a si ca vine vara si ca se apropie cei 18 ani si ca nu se mai termina si-urile...
Vreau sa imi pun pe repeat melodiile alea din mail. De ce de fiecare data cad eu prost? A, pentru ca sunt eu proasta, asta uitasem.
Si da, ma simt bine, nu va ramane semn. Multumesc pentru telefon, Greta!

Cum spunea odata Sonia...Daca lor nu le pasa, tie de ce iti pasa?
Sau cum imi zicea Tudor...Daca vrei sa slabesti nu mai inghiti toate kkturile pe care ti le fac unii.

A fost randul meu sa gresesc. A fost randul oricui sa vorbeasca, toti au tacut. Nu am vrut nici eu sa mai vorbesc, sa mai explic, sa imi para rau.

Tinem cuiva apararea, imploram ("pentru mine") ca sa fie bine iar cand rolurile s-au inversat s-a dovedit ca tot Sonia a avut dreptate. Momentan ma enerveaza ca are atat de multa dreptate si ca eu nu am invatat nimic de la ea, asa cum a invatat Amalia.

A, si de ce persoanele carora tu le acordai votul de incredere te lasa balta? De ce cele care se presupune ca nu te cunosc atat de bine au rabdare sa te asculte si sa iti dea pentru a mia oara sfaturi fara sa stie daca iti fac un bine sau nu. Dar m-am plictisit, m-am saturat ca mereu cuvintele lor sa se loveasca de zidul ala tampit de prostie voita. Ar fi trebuit sa risc eu pentru mine...

Nimeni nu a avut rabdare sa ma trezeasca la realitate. Nicio probleme ma trezesc eu, departe de tot, de TINE, de VOI, de foc, de prietenie, de aer inchis si de lacrimi pe telefon, de cosmote, de masina, de tot ce imi dadea asa-zisa putere sa zambesc. DE fapt zambeam ca sa nu plang si Sonia(da, iar Sonia) avea dreptate cand spunea ca am probleme graaaaave cu increderea si respectul. Si avea dreptate si cu cine mi le-a provocat.

Trebuie sa invat sa ma dewscurc cu neutralitatea.

A, increderea era la Bailesti, in camera din fata, atarnata pe canapeaua neagra. Ma astepta.
Inca nu imi se potriveste chestia cu increderea si respectul. Era bine cu oamenii in jurul meu. Asa..nu am decat haina asta veche si care ma strange. Si totusi daca o sa tin cura de la Tudor poate-poate o sa imi fie buna si totul va fi bine.

Pana data viitoare, cine-stie, poate o sa imi dedice si mie cineva melodia aia cu Lumea la picioare, pentru ca eu am incercat sa le pun prea multor persoane lumea la picioare dar picioarele lor nu au vrut lumea, s-au multumit cu mine.
M-am saturat de patul meu de acasa...inca mai am cei 300 de euro, poate plec putin!