Azi e 1 Iunie.
O copila stă în dreapta mea, mică şi absentă, cu gândurile departe, departe. Îmi dau seama clar că e dezamagita. O ciupesc de picior, ea tresare şi se întoarce spre mine. Scot limba şi în momentul ăla trebuie să fiu tare amuzantă. Ea schiţează un zâmbet, o doare sufletul, dar nici să se abţină să nu zâmbească nu poate.
Pana la urma, mereu trebuie sa zambesti, sa oferii mii de zambete. Unul din ele se va intoarce inapoi la tine. Mereu!
Iubitule?
Da?!
Tu mai stii sa zambesti?
Nu, nu cred.
Ah, iti adoram gropitele!
1 comentarii:
...Un post care, cu adevarat, m-a marcat si pe mine... Chiar si atunci cand esti trist, un zambet, oricat de mic ar fi el, iti imbraca sufletul in inocenta si fericire...
Trimiteți un comentariu