Ora de chimie. Se apropie cu pasi mult prea repezi si cu suflare de tristete. Eu, acceasi tocilara pierduta printre mii de reactii de iubire, de prietenie, de amintire. Prea multe pentru spiritul meu visator...
Mi-ai atins sufletul si mi-ai indepartat coeficinetul de stabilitate. Mi-ai dat peste cap reactia inimii mele si ai adaugat un dizolvat prea puternic. Nu am reusit sa impiedic nimic, nu am reusit sa stopez fluxul de sentimente care au urmat. Si ma durut. Am plans. Am tipat. Nimic nu a mers, nimic nu a reusit sa aduca reactia la forma initiala.
Nu exista dizolvant destul de puternic sa indeparteze urma ta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu